💠Există relații care ne împlinesc și ne hrănesc, și există relații care ne frâng – dar în care învățăm cele mai importante lecții despre noi.
✨Sunt acele relații în care ne pierdem, ca mai apoi să învățăm, pas cu pas, să ne regăsim.
Relațiile care, prin durerea sau absența reciprocității, ne împing înapoi către cel mai important loc: înspre noi înșine.
🌀 De ce ne pierdem în relațiile de cuplu?
Pentru că venim în relații cu nevoi emoționale profunde, multe dintre ele neîmplinite încă din copilărie: nevoia de a fi văzuți, validați, acceptați, protejați.
✨Și atunci când cineva se apropie, simțim – adesea inconștient – că, în sfârșit, acel gol din noi va fi umplut.
Începem să investim în celălalt cu speranța că ne va salva de ceea ce nu am primit atunci când aveam cea mai mare nevoie.
Încet-încet, ne adaptăm, ne modelăm, renunțăm la părți din noi – doar ca să nu pierdem legătura.
Până când, într-o zi, ne dăm seama că ne-am pierdut pe noi înșine în procesul de a fi iubiți.
🧠 Ce ne arată cu adevărat o relație?
Fiecare relație este o oglindă. Ea reflectă:
cum ne simțim cu noi înșine
cât de mult ne prețuim
ce credem că merităm
cât suntem dispuși să tolerăm din frica de a fi singuri
Uneori, oglinda este blândă. Alteori, este dureroasă.
Dar întotdeauna ne arată ce avem nevoie să conștientizăm.
💬 Când iubirea doare mai mult decât vindecă
Când simți că iubești, dar ești constant în nesiguranță.
Când oferi, dar primești prea puțin.
Când speri, dar realitatea îți confirmă în mod repetat că nu ești văzut sau apreciat.
Atunci nu mai este iubire sănătoasă – ci dependență emoțională.
Și exact aici, în acest punct de ruptură, apare șansa vindecării:
💡 să înțelegi că nu e despre celălalt, ci despre cât de mult ești dispus(ă) să te abandonezi pe tine pentru a rămâne într-o relație.
🌱 Lecția dură, dar eliberatoare
Sunt relații care ne învață să plecăm.
Sunt oameni care ne fac să alegem, în sfârșit, să nu ne mai abandonăm pe noi.
Alegerea de sine nu este egoism. Este actul suprem de responsabilitate emoțională.
Este acel moment în care decizi să spui:
„Mă aleg pe mine, chiar dacă te iubesc.”
„Îmi aleg liniștea, chiar dacă doare să plec.”
„Îmi aleg demnitatea, chiar dacă îmi tremură vocea când o spun.”
💖 Cum ne alegem pe noi?
🔹 Începem prin a ne asculta – emoțiile, nevoile, limitele.
🔹 Continuăm prin a ne onora – ceea ce simțim, ce ne doare, ce nu mai putem tolera.
🔹 Și apoi, învățăm să ne protejăm – chiar și de cei pe care îi iubim, atunci când nu ne fac bine.
Ne alegem pe noi când nu ne mai mulțumim cu firimituri.
Când nu mai stăm în relații doar ca să nu fim singuri.
Când înțelegem că iubirea adevărată începe cu relația pe care o avem cu propria noastră ființă.
🔄 Ce rămâne după?
Rămâne durerea despărțirii, dar și libertatea de a te reconstrui.
Rămâne un gol temporar, dar și spațiul pentru o nouă versiune a ta – mai conștientă, mai demnă, mai puternică.
Rămâne tăcerea, dar și o voce interioară care începe să-ți spună:
„Ești suficient(ă). Ești demn(ă). Ești iubibil(ă).”
🌟 Gând de încheiere
Nu toate relațiile sunt menite să dureze.
Dar unele sunt menite să te trezească.
Să-ți arate cât te-ai pierdut.
Și să-ți dea șansa, poate pentru prima oară, să te alegi.
Cu blândețe și curaj,
Psihoterapeut Alina Blăgoi
Share this post