De ce putem iubi și urî aceeași persoană: ambivalența emoțională în relații
Iubirea și ura par opuse, dar sunt două fețe ale aceleiași legături.
Ambele au o intensitate uriașă, ambele sunt încărcate de emoții, ambele se nasc din același loc: importanța celuilalt pentru noi.
Atunci când iubim profund, ne expunem total. Când ne simțim răniți, respinși sau neînțeleși, energia iubirii se poate transforma ușor în furie, dezamăgire sau chiar ură.
Dar cum e posibil să simți ambele emoții pentru aceeași persoană?
1. Când iubirea nu este reciprocă
Unul dintre cele mai dureroase momente este acela în care iubești, dar nu ești iubit(ă) la fel.
Atunci apare un conflict interior: o parte din tine încă speră, cealaltă se revoltă.
Te întrebi:
„Ce e în neregulă cu mine?”
sau, dimpotrivă, „Ce e în neregulă cu el/ea de nu vede cât de mult îl/o iubesc?”
Când iubirea nu este împărtășită, inima și egoul intră în luptă.
Egoul se simte respins și încearcă să se apere. În locul durerii apare furia — uneori, chiar disprețul.
Dar în profunzime, nu urăști persoana în sine, ci durerea de a nu fi ales(ă).
2. Când dragostea te face să pierzi libertatea personală
Relațiile implică dăruire, compromis și timp.
Când trăiești într-un parteneriat profund, nu mai ești doar „eu”, ci și „noi”.
Uneori, această contopire poate fi simțită ca o pierdere de autonomie.
Atunci când partenerul îți cere prezență, iar tu simți nevoia de spațiu, apare tensiunea.
Nu pentru că nu îl iubești, ci pentru că dragostea îți cere să renunți la o parte din libertatea ta.
Într-o lume care glorifică independența, acest lucru poate fi perceput ca o constrângere.
Așa se nasc gânduri contradictorii:
„Îl/o iubesc, dar simt că mă sufoc.”
„Îmi pasă, dar mi-e dor de liniștea mea.”
Iar acolo, între apropiere și libertate, se naște ambivalența.
3. Când iubirea te face vulnerabil(ă)
Să iubești înseamnă să te deschizi.
Să permiți cuiva să vadă în tine ceea ce alții nu văd: temerile, neputințele, rănile tale.
Această vulnerabilitate este esențială pentru intimitate, dar și riscantă.
Când partenerul te rănește — chiar și fără intenție — rana e adâncă tocmai pentru că vine din partea cuiva care contează.
De aceea, uneori, după o ceartă intensă, poți simți un val de ură care, paradoxal, ascunde dorul de iubire.
Urâm doar acolo unde am iubit profund.
Indiferența nu naște ură — doar implicarea emoțională o face posibilă.
4. Când descoperi imperfecțiunea celuilalt
La începutul unei relații, idealizăm.
Proiectăm în partener toate calitățile pe care le dorim și vedem doar lumina.
Dar, pe măsură ce relația devine reală, apar și umbrele: neajunsurile, defectele, gesturile care ne irită.
Când aceste trăsături ne ating răni mai vechi — lipsa de atenție, criticile, respingerea — reacționăm intens.
În realitate, nu ura față de celălalt e problema, ci răscolirea propriilor noastre dureri nerezolvate.
Terapia de cuplu EFT ajută exact aici — în identificarea emoțiilor primare care stau sub reacțiile impulsive.
Când înțelegi ce se ascunde în spatele furiei (frica de a fi respins, dorința de a fi important), ura se topește și lasă locul empatiei.
5. Ambivalența: dansul dintre iubire și furie
A simți simultan iubire și furie nu e un semn de instabilitate, ci o trăsătură umană.
Psihologia numește acest fenomen ambivalență emoțională.
Într-o relație sănătoasă, ambivalența este trecătoare.
După un conflict, iubirea revine, echilibrând balanța.
Dar atunci când rănile emoționale sunt vechi sau relația nu oferă siguranță, ambivalența se prelungește — și devine epuizantă.
Poți ajunge să simți:
„Îl iubesc și nu-l mai suport în același timp.”
În EFT, aceasta este privită nu ca o problemă, ci ca un semnal de deconectare emoțională.
Când siguranța revine, ambivalența se dizolvă natural.
6. Ce se întâmplă în creier atunci când iubim și urâm aceeași persoană
Cercetările neuroștiințifice confirmă: iubirea și ura activează zone similare ale creierului (insula, striatul și cortexul frontal).
Diferența nu este ce simțim, ci cum interpretăm intensitatea emoției.
Cu alte cuvinte, același foc interior care te face să iubești poate, în anumite condiții, să te facă să rănești.
Acolo unde există pasiune, există și potențialul durerii.
Dar atunci când emoția este înțeleasă, reglată și exprimată vulnerabil, ea devine vindecătoare.
Iubirea nu dispare — doar își schimbă forma.
Cum poți transforma conflictul în apropiere
✔ Recunoaște-ți trăirile fără rușine.
✔ Nu te speria de furie – ea indică o nevoie neîmplinită.
✔ Învață să spui: „Mă doare când te simt departe”, în loc de „Nu-ți pasă de mine”.
✔ Caută sprijin specializat dacă ambivalența devine cronică.
Terapia de cuplu EFT oferă un cadru sigur pentru a explora aceste emoții opuse.
Prin exerciții de reconectare, cuplurile redescoperă intimitatea pierdută, transformând ura în înțelegere și distanța în apropiere.
Concluzie: Iubirea adevărată include imperfecțiunea
Nu poți iubi fără să te expui.
Nu poți fi aproape fără să riști să fii rănit.
Dar, atunci când înveți să rămâi deschis chiar și în mijlocul durerii, iubirea devine matură.
Adevărata iubire nu exclude furia — o integrează, o ascultă și o transformă.
Pentru că acolo unde e sinceritate, vulnerabilitate și prezență, ură și iubirea încetează să mai fie opuse — devin parte din același dans al apropierii umane.
Articol scris de Alina Blăgoi – psiholog clinician și psihoterapeut de cuplu și familie acreditat în Terapia Centrată pe Emoții (EFT).
www.relatiisanatoase.ro
Articole recomandate:
Vindecarea rănilor de atașament: drumul înapoi către conexiune
De ce apar probleme în relații și cum le poți vindeca prin siguranță emoțională?
Cum să îți dezvolți un atașament sigur pentru relații sănătoase
• Serviciile de psihoterapie sunt oferite în cabinet și online de Alina Blăgoi, psiholog clinician și psihoterapeut EFT.
• Informațiile de pe site au scop educativ și nu înlocuiesc evaluarea sau intervenția terapeutică individuală.
• Conținutul este actualizat periodic, în acord cu cele mai recente practici din psihologia clinică și terapia de cuplu.