Bucla abuzului în relație
Cum funcționează ciclul violenței domestice și cum poți ieși definitiv din el
Relațiile abuzive nu sunt definite doar de acte evidente de violență sau control, ci de un ciclu emoțional repetitiv, construit pe frică, confuzie și speranță intermitentă. Pentru multe persoane, această dinamică devine invizibilă și greu de recunoscut, tocmai pentru că se instalează treptat — ca o ceață psihologică.
Teoria „ciclului violenței domestice”, formulată de psihologa Lenore E. Walker (1979), explică de ce victimele rămân blocate în relații toxice, chiar și atunci când conștientizează suferința.
Acest articol îți oferă o perspectivă terapeutică completă, blândă și fundamentată științific asupra buclei abuzului, a efectelor sale emoționale și neurobiologice, dar și a pașilor concreți pe care îi poți face pentru a reveni la siguranță, demnitate și libertate emoțională.
Ce este bucla abuzului? O explicație terapeutică
Bucla abuzului este un ciclu repetitiv format din patru faze distincte care se succed într-o manieră previzibilă. Aceste faze creează o dinamică psihologică prin care agresorul își menține controlul, iar victima rămâne într-o stare de vulnerabilitate emoțională.
Walker a identificat aceste faze observând mii de cazuri de violență domestică. În timp, cercetările ulterioare au confirmat validitatea acestui model și au arătat că se aplică nu doar în relațiile de cuplu, ci și în relațiile parentale, familiale sau profesionale.
Cele 4 faze ale buclei abuzului
Faza 1: Construirea tensiunii (calmul înaintea furtunii)
Aceasta este faza în care tensiunea emoțională începe să crească. De obicei:
agresorul devine iritabil, distant sau critic;
apar remarci sarcastice, nemulțumiri, reproșuri subtile;
victima încearcă să evite conflictul, devenind hipervigilentă;
atmosfera se umple de neliniște, teamă sau confuzie.
În această etapă, victima simte că „ceva este în neregulă”, dar nu poate formula exact ce.
Psihologic vorbind, corpul intră într-o stare de alertă constantă, ceea ce duce la tensiune musculară, insomnie, anxietate.
Faza poate dura zile, săptămâni sau luni, în funcție de dinamica relației.
Faza 2: Incidentul abuziv (explozia)
Este momentul în care tensiunea acumulată atinge punctul culminant. Abuzul poate lua mai multe forme:
abuz emoțional (critici dure, jigniri, umiliri);
abuz comportamental (trântitul ușilor, distrugerea obiectelor);
abuz verbal (țipete, discurs dominant);
abuz fizic (împins, apucat de braț, lovit);
abuz economic (luarea banilor, control financiar);
abuz sexual (presiune, constrângere, sexualitate forțată).
În această fază, victima poate simți teamă intensă, rușine, șoc sau paralizie emoțională. Sistemul nervos intră în modul fight–flight–freeze (luptă, fugă sau îngheț).
Este momentul cel mai dificil și cel mai dureros, dar paradoxal… nu este faza care menține relația în viață.
Faza 3: Reconcilierea / „Luna de miere” (faza care creează dependența)
Aceasta este faza care face ca ciclul să fie atât de greu de rupt.
După incidentul abuziv, agresorul poate:
cere iertare într-un mod foarte convingător;
deveni afectuos, calm, tandru;
oferi daruri, sprijin sau atenție intensă;
promite schimbare, terapie, implicare;
exprima vinovăție sau remușcare.
Pentru victimă, această fază este confundată cu „relația reală”.
Apare gândul: „Îl/îi știu. Așa este el/ea de fapt.”
În această fază se instalează mecanismele de trauma bonding (legătură traumatică), în care alternanța durere–afecțiune produce o dependență emoțională similară cu dependențele neurochimice.
Creierul eliberează dopamină, oxitocină și serotonină, consolidând speranța că relația poate fi reparată.
Faza 4: Calm aparent (faza de iluzii)
Este perioada în care relația pare stabilă.
Comportamentele abuzive dispar temporar, iar victima simte:
speranță,
ușurare,
dorința de a „trece peste”,
impresia că lucrurile s-au îmbunătățit.
Dar calmul este înșelător.
Este doar preludiul noii acumulări de tensiune, iar ciclul se reia, de obicei mai repede și mai intens.
Pe termen lung, intervalele dintre incidente se scurtează, iar fazele de calm devin tot mai rare.
De ce rămân victimele în relații abuzive? O perspectivă terapeutică
În spațiul public persistă întrebarea nedreaptă și greșită:
„De ce nu pleacă?”
Realitatea psihologică este mult mai complexă. Victima nu rămâne „din slăbiciune”, ci din cauza unui cumul de mecanisme neurobiologice și emoționale foarte puternice.
Trauma bonding (legătura traumatică)
Alternanța durere–afecțiune creează o formă de atașament intens, greu de întrerupt.
Creierul începe să confunde anxietatea cu iubirea și liniștea cu reconcilierea.
Efectul este similar cu cel al dependențelor:
cu cât recompensa este mai imprevizibilă, cu atât dependența este mai mare.
Gaslighting (distorsionarea realității)
Apare atunci când agresorul neagă faptele sau responsabilitatea.
Exemple tipice:
„Nu s-a întâmplat așa.”
„Exagerezi.”
„Ți se pare.”
Pe termen lung, victima ajunge să nu mai aibă încredere în propria percepție, ceea ce face eliberarea foarte dificilă.
Neputința învățată (Seligman)
După repetate încercări eșuate de a opri abuzul, victima ajunge să creadă inconștient:
„Nu are rost să încerc. Oricum nu se schimbă nimic.”
Aceasta nu este lipsă de voință, ci un mecanism psihologic profund.
Efectele atașamentului
Persoanele cu atașament anxios sau dezorganizat pot fi mai vulnerabile în fața abuzului, nu pentru că „nu știu ce vor”, ci pentru că relația activează răni vechi, neînchise.
Izolarea
Agresorii limitează treptat contactul victimei cu:
prieteni,
familie,
colegi,
resurse externe.
Fără sprijin, victima devine dependentă emoțional și logistic de agresor.
Efectele pe termen lung ale buclei abuzului
Durerea emoțională nu dispare cu timpul. În terapie se observă frecvent:
anxietate intensă;
depresie;
atacuri de panică;
tulburare de stres post-traumatic complex (C-PTSD);
tulburări somatice (migrene, insomnie, dureri cronice);
dificultăți de concentrare;
retragere socială;
scăderea stimei de sine;
confuzie identitară.
Trupul și mintea nu pot funcționa normal într-o stare continuă de amenințare.
Cum poți rupe bucla abuzului? Un ghid terapeutic în 12 pași
Ieșirea dintr-o relație abuzivă nu este un act singular, ci un proces.
Mai jos sunt pași concreți, validați în practică terapeutică, menționați cu blândețe și realism.
Faza 1: Conștientizarea și siguranța (prima lună)
1. Numește ceea ce trăiești
Scrie într-un jurnal: episoade, reacții, schimbări emoționale.
Când vezi ciclul în fața ochilor, prinde contur.
2. Plan de siguranță
pregătește o copie a documentelor;
pune bani deoparte;
notează adrese unde poți merge rapid;
stabilește o persoană de contact.
3. Vorbește cu cineva de încredere
Confidențialitatea poate salva vieți.
O prietenă, un terapeut, un membru al familiei — cineva care poate valida realitatea.
Faza 2: Reducerea sau ruperea contactului
4. Stabilește limite clare
Nu reacționa la amenințări.
Nu te angaja în discuții impulsive.
5. No Contact sau Low Contact
În multe cazuri, separarea necesită reducerea totală a contactului.
Asta presupune:
blocarea numerelor,
evitarea interacțiunilor fizice,
restricționarea accesului la informațiile personale.
6. Terapie individuală specializată în traume
EMDR, Terapia Centrată pe Emoții (EFT), Schema Therapy, Internal Family Systems sunt metode eficiente pentru refacerea siguranței emoționale.
Faza 3: Vindecarea profundă (lunile 3–18)
7. Lucrul cu trauma bonding
Înțelegerea dependenței emoționale este esențială. Nu este „slăbiciune”, ci un răspuns neurobiologic.
8. Reconstruirea stimei de sine
Exerciții terapeutice, auto-compasiune, întoarcerea către propriile nevoi.
9. Grupuri de suport
Comunitatea aduce validare, empatie și solidaritate.
10. Terapie somatică
Corpul păstrează trauma. Respirația conștientă, meditațiile, yoga terapeutică sau groundingul pot reduce hiperactivarea sistemului nervos.
Faza 4: Reconstrucția vieții tale
11. Învață limitele sănătoase
Limitele devin noua formă de siguranță.
12. Redescoperă-te
Hobby-uri, carieră, prieteni, spiritualitate, autonomie.
Ești un întreg, nu o jumătate.
Concluzie: Iubirea nu doare, nu controlează, nu pedepsește
O relație sănătoasă nu are faze de violență urmate de reconcilieri spectaculoase.
O relație sănătoasă nu te face să trăiești în frică, confuzie sau vinovăție.
O relație sănătoasă nu te rupe în bucăți ca să te „reconstruiască” apoi.
Bucla abuzului nu este iubire.
Dar poate fi întreruptă.
Indiferent unde te afli acum în această dinamică, există ieșire.
Cu sprijin potrivit, cu îndrumare terapeutică și cu pași mici, viața poate redeveni un spațiu de siguranță.
Nu ești singur(ă).
Și nu este vina ta.
Să-ți fie cu folos,
Psihoterapeut Alina Blăgoi
Articole asemănătoare:
Absența relațiilor iubitoare ne poate duce la decizii disperate și autodistrugătoare
Despre atașament și iubire: o explorare a subtilităților din relațiile de cuplu
• Serviciile de psihoterapie sunt oferite în cabinet și online de Alina Blăgoi, psiholog clinician și psihoterapeut EFT.
• Informațiile de pe site au scop educativ și nu înlocuiesc evaluarea sau intervenția terapeutică individuală.
• Conținutul este actualizat periodic, în acord cu cele mai recente practici din psihologia clinică și terapia de cuplu.