⛔Relațiile abuzive nu sunt definite doar de acte izolate de violență sau control, ci de un ciclu psihologic complex, care menține victima captivă și dependentă emoțional de agresor. Această dinamică a fost descrisă pentru prima dată de psihologul Lenore E. Walker (1979) în teoria „ciclului violenței domestice”, și ulterior confirmată de multiple cercetări clinice.
❗În esență, abuzatorul nu își distruge complet victima, ci o menține într-o stare de vulnerabilitate controlată. Alternanța dintre ostilitate și aparentă afecțiune creează o confuzie emoțională profundă, întărind dependența psihologică a victimei.
🟥 Cum funcționează bucla abuzului
🔹 Construirea idealizării
La început, agresorul adoptă masca partenerului ideal: intensitate emoțională, atenție constantă, gesturi de tandrețe. În termeni de atașament, aceasta activează nevoia primară de siguranță și legătură a victimei.
🔹 Trecerea la control
Odată ce legătura este formată, încep să apară comportamente de control: gelozie, critici, furie. Victima intră într-o stare de hipervigilență, încercând să anticipeze reacțiile abuzatorului pentru a evita conflictele.
🔹 Inducerea vinovăției
Agresorul deturnează responsabilitatea, făcând victima să creadă că ea este cauza comportamentului violent. În literatura de specialitate, acest mecanism poartă numele de gaslighting – o formă de manipulare care erodează percepția realității și încrederea în sine.
🔹 Perioada de aparentă „reparare”
După izbucniri, agresorul revine temporar la comportamente afectuoase – cereri de iertare, promisiuni de schimbare, gesturi tandre. Această fază declanșează ceea ce cercetările numesc trauma bonding (Patrick Carnes, 1997): victima ajunge să asocieze iubirea cu durerea, iar afecțiunea intermitentă devine „recompensa” care menține relația.
🔹 Repetarea ciclului
Această alternanță se repetă la nesfârșit, cu intensități variabile. Victima nu primește niciodată suficientă stabilitate pentru a se vindeca, dar nici nu este abandonată complet. În psihologie, acest mecanism seamănă cu condiționarea intermitentă (Skinner, 1953), una dintre cele mai puternice forme de menținere a unui comportament.
🟡 Impactul psihologic asupra victimei
📌 Confuzie cognitivă – Victima ajunge să nu mai distingă între realitate și manipulare. Când este acuzată că „exagerează” sau „își imaginează”, percepția ei este distorsionată.
📌 Dezintegrare a stimei de sine – Repetatele atacuri la adresa valorii personale duc la internalizarea vinei și la credința că „nu merit mai mult”.
📌 Dependință traumatică – Afecțiunea intermitentă produce secreția de dopamină și oxitocină, iar frica activează cortizolul. Această combinație neurochimică creează o legătură similară cu dependențele.
📌 Izolare și neputință învățată (Seligman, 1975) – Victima ajunge să creadă că nu are scăpare, deoarece fiecare încercare de rezistență este urmată de manipulare și pedeapsă.
🟢 Calea spre eliberare
Conștientizarea buclei abuzului este primul pas spre ruperea ei. Din perspectiva Terapiei Focalizate pe Emoții (EFT), pentru ca victima să se elibereze, are nevoie de:
🌱 Recunoașterea tiparului – înțelegerea faptului că alternanța dintre iubire și durere nu este iubire autentică, ci un mecanism de control.
🌱 Sprijin extern – victima are nevoie de o rețea de suport (terapie, grupuri de sprijin, prieteni de încredere), pentru a contracara izolarea indusă de agresor.
🌱 Reconstruirea siguranței interioare – EFT subliniază importanța refacerii sentimentului de valoare personală și a capacității de a spune: „Merit o relație bazată pe respect și siguranță emoțională.”
🌱 Resurse practice – acces la informație, consiliere juridică și protecție socială, pentru a transforma conștientizarea în pași concreți de desprindere.
🌸 Concluzie
Bucla de abuz este o strategie psihologică sofisticată, prin care agresorul menține controlul fără a distruge complet victima. Este construită pe vinovăție, frică și speranță intermitentă, iar puterea ei stă în confuzia pe care o creează.
💡 Eliberarea devine posibilă atunci când victima înțelege mecanismul, își recunoaște propriile nevoi de siguranță și caută sprijin real pentru a rupe cercul.
👉 Conștientizarea nu este suficientă fără acțiune. Dar fiecare pas spre libertate, oricât de mic, este o formă de recâștigare a puterii personale.
Să vă fie cu folos,
Psihoterapeut Alina Blăgoi