
💡O relație în care un partener are un stil de atașament anxios, iar celălalt unul evitant poate fi provocatoare, dar nu imposibil de transformat într-una sigură.
⚡Această dinamică duce deseori la un ciclu de "urmărire-retragere" – partenerul anxios caută apropiere, iar cel evitant se distanțează pentru a-și proteja autonomia.
Cu toate acestea, cu efort conștient, amândoi pot dezvolta un atașament mai sigur și o conexiune profundă.
📌1. Înțelegerea dinamicii relaționale
Primul pas este conștientizarea modului în care stilurile de atașament influențează relația.
Partenerul anxios tinde să se teamă de abandon, să caute reasigurări și să interpreteze distanța ca un semn de respingere.
Pe de altă parte, partenerul evitant percepe apropierea excesivă ca sufocantă și simte nevoia să se retragă pentru a se proteja emoțional.
Pentru a rupe acest ciclu, ambii parteneri trebuie să recunoască și să accepte tiparele lor comportamentale fără a se judeca reciproc.
📌2. Crearea unui spațiu de siguranță emoțională
O relație sigură se bazează pe disponibilitate emoțională, sensibilitate și receptivitate. Iată câteva strategii esențiale:
Pentru partenerul anxios
Învață să tolerezi incertitudinea și să îți reglezi emoțiile fără a cere validare constantă. Creează un sentiment de siguranță în interiorul tău, astfel încât să nu depinzi exclusiv de partener.
Pentru partenerul evitant
Exersează exprimarea emoțiilor și învață să rămâi prezent chiar și atunci când apropierea te face să te simți inconfortabil.
Pentru amândoi
Practicați ascultarea activă și oferiți validare reciprocă. De exemplu, în loc să reacționezi defensiv, poți spune: "Înțeleg că te simți vulnerabil/ă acum, sunt aici cu tine."
📌3. Dezvoltarea unui limbaj al iubirii compatibil
Fiecare partener are propriul mod de a primi și oferi iubire. Înțelegerea limbajului iubirii celuilalt ajută la reducerea anxietății și crește sentimentul de conexiune.
Partenerul anxios are nevoie de cuvinte de reasigurare, mesaje de afecțiune și gesturi care dovedesc angajamentul.
Partenerul evitant se simte mai confortabil cu gesturi de sprijin discret, spațiul personal respectat și demonstrații de iubire prin acțiuni.
📌4. Exersarea vulnerabilității
Siguranța emoțională apare când ambii parteneri învață să fie vulnerabili unul cu celălalt.
Acest lucru poate fi dificil, mai ales pentru partenerul evitant, dar este esențial pentru o conexiune autentică.
Începeți prin a vă împărtăși gândurile și sentimentele într-un mod autentic, dar treptat.
Evitați criticile și etichetările. Folosiți mesaje de tip "eu" ("Mă simt nesigur/ă când nu răspunzi la mesaje pentru mult timp." în loc de "Tu niciodată nu îți pasă de mine!").
Construiți ritualuri de conectare: seri dedicate comunicării, activități comune care vă aduc bucurie.
📌5. Apelarea la suport terapeutic
Uneori, dinamica anxietate-evitare poate fi prea intensă pentru a fi gestionată doar în cuplu.
Terapia de cuplu bazată pe EFT (Emotionally Focused Therapy) poate ajuta la restructurarea modului în care partenerii interacționează și la construirea unei baze emoționale sigure.
Transformarea unei relații de anxietate-evitare într-una sigură necesită timp, efort și dorință reciprocă de creștere.
Prin conștientizare, comunicare empatică și vulnerabilitate asumată, partenerii pot construi o conexiune stabilă, bazată pe încredere și iubire autentică.
Relațiile nu sunt statice – cu muncă dedicată, ele pot deveni exact ceea ce avem nevoie pentru a ne simți iubiți și în siguranță.
Cu empatie,
Psihoterapeut Alina Blăgoi