O lume plină de posibilități… și de singurătate

Amintirile unei iubiri care părea să dureze

📌Să întâlnești iubirea adevărată este o binecuvântare rară. Dar să o pierzi? Poate deveni o tăcere grea care te însoțește o viață întreagă. Și chiar dacă timpul trece, rămâne amprenta – una atât de adâncă, încât nimic din ce va urma nu pare la fel de viu.

🕯️Amintirile unei iubiri care părea să dureze

Au fost zile când credeam că nimic nu ne va despărți. Ne construisem un univers doar al nostru, plin de ritualuri simple și tandre: cine modeste, plimbări nocturne, visuri murmurate pe întuneric. Știam, fără să spunem, că eram lumea celuilalt.

Relația noastră nu era perfectă – dar era reală. Aveam conflicte, lacrimi, momente în care ne simțeam departe, dar cumva, mereu ne regăseam. Într-o privire, într-un gest tăcut. În dorul care nu ne lăsa să rămânem supărați prea mult.

Și totuși, într-o zi, ne-am pierdut. Ne-am spus că dragostea s-a dus. Că merităm altceva. Mai bine. Mai nou. Mai potrivit. A fost o despărțire „matură”. Dar n-a fost lipsită de goluri.

🌍O lume plină de posibilități… și de singurătate

Ani mai târziu, privesc în jur și văd tot mai mulți oameni frumoși, carismatici, inteligenți… singuri. Oameni care au ales, cândva, să plece, așteptând ceva mai bun. Dar acel „mai bun” nu a venit.

Unii au trăit alte relații, dar au rămas cu gustul amar al comparației. Alții s-au întors în singurătate, preferând liniștea în locul incertitudinii. A fost și cazul meu. Sau al prietenei mele din copilărie – femeia care visa o familie și s-a trezit, ani mai târziu, mamă singură, după o relație în care a luptat mai mult decât a fost iubită.

Suntem o generație care a uitat că iubirea nu e perfecțiune. Ci prezență. Construcție. Iertare. Răbdare.

🧩De ce pierdem iubirea?

Pentru că nu mai știm să ne uităm dincolo de defecte. Pentru că ne este frică să rămânem. Pentru că ne imaginăm că emoțiile autentice sunt infinite – dar ele nu sunt. Sunt rare. Și când apar, trebuie protejate.

Dragostea nu este ceva ce vine și pleacă. Nu se înlocuiește.
Iubirea adevărată se simte în absență. În dor. În acel „ce-ar fi fost dacă...” care revine uneori, fără să-l fi chemat.

🛡️Dacă iubești pe cineva, nu renunța

Nu căuta perfecțiunea. Caută adevărul. Blândețea. Respectul.
Alege să rămâi și în zilele grele. În acele momente în care pare că nu mai e nimic de salvat. Pentru că exact atunci poate începe vindecarea.

Prețuiește omul de lângă tine. Oferă-i sprijin. Curaj. Spațiu. Și fii recunoscător pentru ceea ce ai, chiar dacă nu e „ideal”. Pentru că idealul e o iluzie. Iubirea – nu.

Dragostea nu are timp trecut

Poate nu mai sunteți împreună. Dar dacă ai iubit cu adevărat, acel sentiment rămâne. Devine o busolă. O lecție. O amintire vie.

Și dacă, în prezent, ai alături un om care te iubește cu sinceritate – nu-l lua de bun. Fii acolo. Fii atent. Fii prezent.
Pentru că iubirea trăiește doar în prezent. Și construiește viitorul.

Să îți fie cu sens,
Psihoterapeut Alina Blăgoi