Nu este prea mult să îți dorești o iubire adevărată
⛔️Te-ai întrebat vreodată dacă ceri prea mult? Dacă nevoia ta de tandrețe, de cuvinte frumoase, de prezență reală într-o relație… e „prea”?
❌Vreau să-ți spun, chiar acum, cât se poate de clar: nu este prea mult.
Să vrei o iubire autentică, profundă, conștientă – nu este o fantezie și nici o slăbiciune.
❗Este o expresie sănătoasă a inimii tale. Este o nevoie firească, umană.
🔹 Nu e prea mult să-ți dorești să fii văzut cu adevărat.
🔹 Nu e prea mult să vrei să fii iubit exact pentru cine ești.
🔹 Nu e prea mult să tânjești după gesturi simple, dar pline de sens, care să-ți aline sufletul.
Nevoile tale contează. Dorințele tale sunt valide. Și tu ești demn(ă) de iubirea pe care o visezi.
💬 Dacă te-ai întrebat vreodată:
„Oare cer prea mult?”
„Oare sunt prea sensibil(ă)?”
„De ce nu reușesc să primesc ceea ce ofer?”
...vreau să știi că aceste întrebări apar nu pentru că ești „defect(ă)”, ci pentru că ai iubit în medii care nu ți-au oferit confirmarea că dorințele tale sunt legitime.
🌿 Ce înseamnă iubirea sănătoasă?
Este acea formă de conexiune în care:
Nu trebuie să lupți pentru atenție.
Nu ești făcut(ă) să te simți vinovat(ă) pentru nevoile tale.
Nu ești „prea mult”.
Nu simți că trebuie să demonstrezi, să convingi sau să te micșorezi.
Un partener care te iubește conștient:
Nu va face din iubire un contract de performanță.
Nu îți va oferi iubire doar atunci când ești „bun(ă)” sau „util(ă)”.
Va fi mândru/ă de tine, te va susține în momentele tale fragile și te va celebra în cele puternice.
💠 Ai dreptul...
Să fii întrebat(ă) cum te simți.
Să primești un mesaj dimineața doar pentru că exiști.
Să fii ținut(ă) în brațe atunci când nu ai cuvinte.
Să nu explici mereu de ce ai nevoie de validare sau siguranță.
Acestea nu sunt capricii. Sunt expresii firești ale nevoii de atașament sigur, așa cum este definită de teoria atașamentului (Bowlby, Ainsworth).
🧠 Ce ne învață psihologia relațională?
Relațiile care nu îți răspund cu blândețe la nevoile de conexiune pot duce la:
Confuzie identitară
Autoînvinovățire cronică
Scăderea stimei de sine
Evitare sau hiperadaptare
De aceea, a rămâne într-o relație dezechilibrată din teama de singurătate este o formă de abandon de sine.
💬 Cuvinte de reamintire
Nu, nu ceri prea mult – doar ai fost obișnuit(ă) cu prea puțin.
Nu ești greu/greu de iubit – doar ai fost iubit(ă) cu condiții.
Nu trebuie să demonstrezi nimic – doar să fii.
✨ Ce merită sufletul tău?
Merită o iubire care:
Nu cere mască, ci sinceritate.
Nu fuge de lacrimi, ci le ține în palme.
Nu minimalizează durerea ta, ci o conține.
Nu se sperie de profunzimea ta, ci o onorează.
🌱 În călătoria către această iubire...
Te încurajez:
Să rămâi fidel(ă) nevoilor și valorilor tale.
Să nu te pierzi în încercarea de a fi pe plac.
Să cultivi iubirea de sine – nu ca înlocuitor al iubirii celuilalt, ci ca bază de siguranță interioară.
💬 În loc de concluzie
Relațiile autentice nu se clădesc pe compromisuri de identitate, ci pe recunoaștere reciprocă.
Fiecare respingere pe care ai trăit-o te-a apropiat, de fapt, de claritatea a ceea ce meriți.
Fiecare tăcere dureroasă te-a învățat să cauți prezență reală.
Fiecare sfârșit a fost, în esență, începutul unui drum către tine.
Ai voie să vrei mai mult.
Ai voie să nu te mulțumești cu jumătăți.
Ai voie să aștepți o iubire care nu doar că rămâne – dar care îți dă spațiu să crești, să simți, să strălucești.
💛 Să-ți fie cu folos,
Psihoterapeut Alina Blăgoi