Mama și eu suntem una
Vindecarea relației cu mama și reconectarea cu viața
🌱 Mama – sursa vieții
Din perspectiva lui Bert Hellinger, mama nu este doar femeia care ne-a dat naștere.
Ea este canalul prin care am primit viața, iar în această viață se află tot ce putem deveni:
💫 împlinire,
💫 abundență,
💫 plăcere,
💫 libertate,
💫 și potențial.
✨ De la mamă, luăm viața.
✨ De la tată, luăm puterea de a merge în lume.
Când ne este greu în carieră, în relație cu banii sau cu propriul corp, este posibil să existe o deconectare invizibilă de la sursă – de la mamă, de la viață.
🧬 Loialități invizibile și moșteniri dureroase
Poate că ducem în noi loialități inconștiente față de părinți sau strămoși:
🔒 „Nu pot avea mai mult decât ei.”
🔒 „Trebuie să mă sacrific ca să merit.”
🔒 „Banii sunt murdari.”
Sau poate purtăm în suflet poveștile lor:
📉 datorii,
📉 falimente,
📉 moarte pentru bani,
📉 rușine, vină, pierderi.
Toate acestea ne leagă de durerea trecutului și ne țin departe de forța noastră vitală.
👧 Copilul rănit care cere iubire
Când o etichetăm pe mamă drept „rea”,
în noi iese la suprafață copilul rănit – acel copil care tânjește disperat după dragoste.
El plânge, cere, se supără, se închide.
Atunci intrăm într-un rol de victimă:
🤍 mama – vinovată,
🤍 eu – neîmplinit(ă), neauzit(ă), nefericit(ă).
Dar din acest rol… nu putem evolua. Nu putem vindeca. Nu putem înflori.
🧘♀️ Pasul 1: Recunoașterea
Primul pas către vindecare este recunoașterea.
Să recunoști că:
💔 ai un copil rănit în tine,
💔 care s-a distanțat de mama,
💔 și care s-a distanțat, implicit, de viață.
Viața, în sens profund, înseamnă:
🌼 împlinire,
🌼 angajament,
🌼 prezență,
🌼 bucurie,
🌼 și sentimentul că meriți să fii.
🌿 Pasul 2: Acceptarea
A accepta înseamnă a privi mama așa cum este:
✅ cu ceea ce ți-a dat și ce nu ți-a putut da,
✅ cu durerea ei nespusă,
✅ cu nivelul ei de conștiință.
„Accept” nu înseamnă „îmi place”, ci „îți dau voie să fii așa cum ești, iar eu renunț să te mai schimb.”
Asta nu se face cu forța. Nu se face cu vorbe spuse în afară.
Este o lucrare internă, tăcută și sfântă, în inima ta.
🌸 Exercițiul vindecării:
„Mama și eu suntem una”
Ori de câte ori simți durere, separare sau înstrăinare, rostește în liniște sau cu voce blândă:
„Mama și eu suntem una.”
„Mama și eu suntem una.”
Simte cum ceva subtil se mișcă în tine.
O parte din tine revine… acasă.
Acasă la viață.
🌺 Pasul 3: Onorarea mamei
Mama ți-a dat cel mai prețios dar:
🎁 viața însăși.
Tot ce a urmat – bine sau rău – e parte din drumul tău.
Dar viața… a fost de la ea.
„Mama, îți mulțumesc pentru viață.
Tot ce am primit de la tine a fost începutul.”
Când începem să o onorăm în inimă, ceva se ordonează în universul nostru interior.
Începem să trăim pentru noi, nu împotriva trecutului.
🌀 Eliberarea copilului din rolul de salvator
Nu e treaba copilului să-și salveze mama.
Nu e rolul nostru să-i purtăm durerile sau să îi corectăm soarta.
„Mama are povestea ei. Eu o las înapoi, cu iubire și respect. Iar eu îmi trăiesc viața care îmi aparține.”
Abia atunci, copilul interior capătă energie nouă:
🔓 pentru visuri,
🔓 pentru proiecte,
🔓 pentru iubire,
🔓 pentru bucurie.
🌊 Mama – marea din care curgem
Viața și mama sunt mai mari decât tine.
Nu pot fi înțelese pe deplin, doar acceptate și onorate.
„Ea este marea. Eu sunt râul.”
„Fără ea, nu aș fi. Prin ea, pot deveni.”
Chiar dacă mama ta nu mai este, sau nu poate fi prezentă fizic sau emoțional,
ea rămâne în tine – în celulele tale, în respirația ta, în viața ta.
💞Un DA profund vieții
Acceptarea mamei este un DA către:
🌿 viață,
🌿 tandrețe,
🌿 abundență,
🌿 iubire.
Este cheia care deschide porțile către prosperitate și împlinire.
„Mama și eu suntem una.
Și prin această unitate, aleg să trăiesc, să iubesc și să înfloresc.”
Cu recunoștință,
Psihoterapeut Alina Blagoi