Legătura traumatică: când iubirea doare și totuși ne leagă
În momentele de vulnerabilitate – frică, durere, epuizare sau pierdere – fiecare om caută apropierea unei figuri de atașament.
👶 Copiii, în special, au o nevoie instinctivă de protecție și confort. Dar ce se întâmplă când persoana care ar trebui să ofere siguranță este, de fapt, sursa rănii?
Aici apare legătura traumatică – o formă de atașament paradoxal în care victima dezvoltă o dependență profundă față de cel care o rănește. Deși acest atașament pare a fi iubire, el este alimentat de frică, confuzie și speranță.
🔄 Cum se formează o legătură traumatică?
Termenul a fost descris de Patrick Carnes în 1997, iar ulterior dezvoltat de Dutton și Painter, care au identificat două ingrediente-cheie:
1️⃣ Un dezechilibru major de putere
2️⃣ Alternanța imprevizibilă între abuz și gesturi aparent iubitoare
🎭 Acest tipar creează o dinamică în care victima rămâne captivă, sperând la revenirea „părții bune” a abuzatorului și asumându-și vina pentru suferința trăită.
🧠 Efectele psihologice asupra victimei
Victima începe să se autoînvinovățească:
„Poate n-am făcut destul…”
„Poate merit ce mi se întâmplă…”
„Dacă mă străduiesc mai mult, o să se schimbe…”
Aceste gânduri subminează stima de sine, iar relația devine un ciclu emoțional captivant, în care teamă și alinarea se succed, menținând o formă de loialitate distorsionată.
🧬 Originea dinamicii: familia de origine
Mulți adulți care au crescut în medii abuzive sau lipsite de siguranță emoțională tind să repete acest tip de atașament în relațiile de cuplu.
🔁 Inconștient, ei caută familiarul, nu sănătosul.
Iar ceea ce este familiar este, uneori, o iubire condiționată, însoțită de durere și respingere.
🔍 De ce e atât de greu să pleci dintr-o relație toxică?
🔒 Alternanța dintre teroare și tandrețe creează un atașament intens – asemănător cu un mecanism de supraviețuire.
Pe măsură ce dezechilibrul de putere se accentuează:
Persoana aflată în poziție „inferioară” simte că nu valorează nimic fără celălalt
Persoana dominantă își menține controlul prin gesturi intermitente de afecțiune, mascându-și și ea propria dependență de relație
📌 Este o relație bazată nu pe încredere, ci pe frică și supraviețuire emoțională.
🧪 Cercetările lui Dutton și Painter
Într-un studiu pe 75 de femei din relații abuzive, s-a observat cum ciclul abuzului (violență – remușcare – reconciliere) întărește atașamentul, în special în cazul abuzului domestic.
Victima ajunge să anticipeze și să „aștepte” momentele de alinare, ceea ce menține legătura emoțională, în ciuda durerii constante.
💔 Consecințele legăturii traumatice
Scade capacitatea de a stabili limite sănătoase
Crește dependența emoțională de partenerul toxic
Apar dificultăți majore în relaționare
Se perpetuează traumele copilăriei în viața adultă
✨ Speranță și vindecare: primul pas este conștientizarea
📍 A înțelege că „iubirea” nu ar trebui să doară este începutul eliberării.
A recunoaște că ceea ce părea afecțiune este, de fapt, control, este un pas esențial.
🧘♀️ Vindecarea implică:
Terapie specializată
Sprijin din partea unei comunități sigure
Explorarea tiparelor relaționale înrădăcinate
Construirea unei stime de sine solide
Învățarea de a pune limite clare și sănătoase
Renunțarea la nevoia de validare din exterior
🌱 Refacerea legăturii cu sinele
Pe drumul vindecării, persoana învață:
Să se prețuiască
Să recunoască abuzul, chiar și când vine în ambalaj de „iubire”
Să nu mai confunde dependența cu apropierea autentică
Să iasă din ciclul suferinței și să îmbrățișeze libertatea
🌟 În loc de încheiere...
Eliberarea dintr-o legătură traumatică nu este o fugă, ci o revenire la sine.
Este un act de curaj, de reconstrucție și de reîntoarcere către o viață trăită în siguranță, respect și iubire reală.
Să vă fie cu folos,
Psihoterapeut Alina Blăgoi