E. mi-a spus, în prima ședință, că a venit la terapia de cuplu pentru B. Nu pentru ea. Ea știa deja ce își dorește.
Voia să plece.
Dar B. o rugase, cu o disperare pe care nu i-o mai văzuse niciodată, să îi mai ofere o șansă. Să încerce măcar atât. Iar ea acceptase — nu din speranță, ci dintr-un soi de oboseală blândă. Un ultim gest înainte de a închide o …
