De ce nu știm să iubim? Despre rădăcinile iubirii și rana de a nu fi suficient
A iubi și a fi iubit este dorința noastră cea mai profundă. Dar ce se întâmplă când nu știm cum?
🌱 Nevoia de iubire – o căutare universală
A iubi și a fi iubit este dorința tuturor ființelor umane. Este înrădăcinată adânc în nevoile noastre de bază – siguranță, apartenență, stimă de sine și autorealizare.
Din acest motiv, o căutăm neobosit, uneori cu orice preț. Este ceea ce ne dă sens și direcție.
Suntem fiii iubirii. Și doar experiența profundă a acestei iubiri ne unește, ne vindecă și ne ancorează în umanitatea noastră.
❓Dacă iubirea e naturală, de ce știm atât de puțin despre ea?
Este ușor să confundăm iubirea cu atracția, afecțiunea sau dorința – mai ales la începutul relațiilor.
Dar iubirea adevărată merge mult mai departe. Este o stare profundă a ființei – o lentilă prin care ne privim pe noi, pe ceilalți și lumea.
👶 Povestea iubirii începe în copilărie
Iubirea de sine – baza oricărei iubiri autentice – începe să se formeze încă din primii ani de viață, în familie.
Prin ochii părinților și ai celor care ne-au îngrijit, învățăm cum să ne vedem. Comportamentele, mesajele și reacțiile lor devin lecțiile noastre despre iubire.
Când am fost priviți cu blândețe și acceptare, dezvoltăm încredere în noi și deschidere față de viață.
Dar când am fost văzuți prin ochi răniți, am învățat să ne vedem printr-o oglindă deformată.
🔁 Repetăm ceea ce am învățat
Relațiile disfuncționale din familia de origine creează modele inconștiente pe care le repetăm în viața adultă.
Dacă am crescut cu o mamă pasivă și un tată autoritar, e posibil să alegem, fără să ne dăm seama, parteneri care reîntăresc aceleași roluri.
Astfel, devenim moștenitorii unor povești vechi, pe care le repetăm în lipsa conștientizării și vindecării.
😔 Când nu ne simțim demni de iubire
Dacă în copilărie nu ni s-au satisfăcut nevoile emoționale, învățăm să credem că nu merităm.
Apare un sentiment adânc de rușine, vină sau lipsă de valoare personală.
Ne formăm credințe limitative și începem să purtăm măști pentru a părea „suficient de buni”.
Dar aceste măști ne îndepărtează de cine suntem cu adevărat și devin obstacole în calea iubirii reale – de sine și de ceilalți.
🛡️ Mecanismele prin care ne protejăm
Pentru a supraviețui durerii emoționale, dezvoltăm mecanisme defensive:
nevoia de control
asumarea excesivă a responsabilității
raționalizarea
retragerea sau izolare
hipersocializarea
Aceste mecanisme ne fac să uităm că suntem demni de iubire și de fericire reală.
🎭 Fantezia – cum ne mințim ca să nu suferim
Ne construim un „film” interior pentru a justifica lipsa de iubire:
„Sigur că mă iubește, doar a spus asta la început. E doar confuz...”
Negarea realității devine un mecanism de apărare.
Ne spunem că suferim pentru că „iubim prea mult”, dar în realitate, avem un gol emoțional uriaș și o nevoie insațiabilă de afecțiune.
💔 Două moduri greșite de a cere iubire
Din lipsă afectivă, facem adesea una dintre cele două greșeli:
Acceptăm firimituri, tolerând relații abuzive sau disprețuitoare.
Ne supraevaluăm, dominând și controlând, ca să nu ne simțim slabi sau vulnerabili.
În ambele cazuri, pierdem esențialul: capacitatea reală de a iubi.
💡 Ce putem face?
În loc să cerem iubire cu disperare, este nevoie să ne întoarcem spre noi înșine.
Să învățăm să ne iubim, să ne acceptăm și să ne îngrijim.
Pentru că nimeni nu poate oferi iubire autentică dacă nu o simte în interior.
🧠 Întrebări pentru reflecție:
Ce ai învățat despre iubire din familia ta?
Ce crezi că meriți într-o relație?
Îți este mai ușor să iubești sau să ceri iubire?
Care este masca ta preferată?
Să vă fie cu folos,
Psihoterapeut Alina Blăgoi