De ce ajungem mereu în aceleași tipuri de relații?
Cum stilurile de atașament ne ghidează inconștient alegerile în dragoste
Te-ai surprins vreodată spunându-ți: „Data viitoare va fi diferit”, doar pentru ca, după câteva luni, să te regăsești în aceeași dinamică dureroasă, cu același tip de partener, aceleași conflicte și aceeași senzație de gol emoțional?
Poate că de fiecare dată partenerul are alt nume, alt chip, altă poveste. Și totuși, relația seamănă izbitor de mult cu cele din trecut: aceeași distanță emoțională, aceeași teamă de abandon, aceeași luptă pentru apropiere sau, dimpotrivă, aceeași fugă atunci când lucrurile devin serioase.
Această repetiție nu este o întâmplare. Nici un ghinion sentimental. Și, cu siguranță, nu este un defect de caracter.
Răspunsul se află mult mai adânc, în primii ani ai vieții tale, acolo unde s-au format stilurile de atașament – hărțile emoționale care îți ghidează inconștient alegerile relaționale la maturitate.
Ce sunt stilurile de atașament și de ce contează în relațiile de cuplu
Stilurile de atașament reprezintă tipare emoționale și comportamentale profunde, formate în copilărie, ca răspuns la modul în care figurile noastre de atașament (de regulă părinții sau îngrijitorii principali) au reacționat la nevoile noastre emoționale.
Psihologul John Bowlby, fondatorul teoriei atașamentului, a demonstrat că experiențele timpurii nu dispar odată cu trecerea timpului, ci se transformă în așa-numitele „modele interne de lucru” – convingeri inconștiente despre:
cât de sigur este să te apropii de cineva,
dacă poți avea încredere într-o relație,
dacă nevoile tale contează,
dacă meriți iubire, grijă și disponibilitate emoțională.
Aceste modele nu sunt simple amintiri. Ele devin filtrele prin care interpretăm realitatea relațională: cum iubim, cum ne certăm, cum ne apropiem și cum ne retragem.
Cele patru stiluri principale de atașament
În psihologie sunt descrise patru stiluri principale de atașament, fiecare cu manifestări specifice în relațiile adulte:
atașament sigur
atașament anxios-preocupat
atașament evitant
atașament dezorganizat
Fiecare dintre ele creează tipare relaționale distincte, care explică de ce ajungem să repetăm aceleași scenarii în cuplu.
De ce repetăm aceleași tipuri de relații
1.Creierul caută familiarul, nu sănătosul
Un adevăr psihologic esențial este acesta: creierul uman caută familiarul, nu neapărat sănătosul.
Pentru sistemul nervos, familiarul înseamnă previzibil. Iar previzibilul este asociat cu supraviețuirea, chiar și atunci când este dureros.
Dacă ai crescut într-un mediu emoțional rece, critic sau imprevizibil, creierul tău a învățat că așa arată relațiile. La maturitate, o relație calmă, sigură și stabilă poate părea plictisitoare sau chiar amenințătoare. În schimb, relațiile tensionate, intense sau instabile pot activa un sentiment paradoxal de „acasă”.
Nu pentru că sunt bune. Ci pentru că sunt cunoscute.
2.Încercăm inconștient să „reparăm” trecutul
Multe persoane intră în relații care reactivează rănile din copilărie, în speranța – adesea inconștientă – că vor primi acum iubirea, validarea sau siguranța care le-au lipsit.
O persoană cu atașament anxios poate căuta un partener evitant, recreând dinamica din copilărie în care trebuia să lupte pentru atenția unui părinte inconsistent.
3.Profeția care se auto-îndeplinește
Stilul de atașament influențează nu doar pe cine alegem, ci și cum ne comportăm în relație.
Atașamentul anxios poate duce la hiperimplicare, gelozie și teamă de abandon, comportamente care ajung să îndepărteze partenerul.
Atașamentul evitant determină retragerea emoțională atunci când apare intimitatea, sabotând apropierea.
Astfel, frica inițială se confirmă, iar tiparul se repetă.
Cum se manifestă fiecare stil de atașament în relații
1. Atașamentul sigur – baza relațiilor sănătoase
Persoanele cu atașament sigur au avut îngrijitori consecvenți, disponibili emoțional și predictibili. Nevoile lor au fost văzute, acceptate și validate.
În relații, atașamentul sigur se manifestă prin:
confort cu intimitatea și autonomia,
capacitatea de a cere sprijin fără rușine,
comunicare clară și empatică,
gestionarea constructivă a conflictelor,
încredere în sine și în partener.
Acești oameni nu fug de apropiere și nu se pierd în relație. Pot fi aproape fără să se anuleze.
2. Atașamentul anxios-preocupat – frica de abandon
Atașamentul anxios se formează atunci când îngrijitorii au fost inconsecvenți: uneori disponibili, alteori distanți sau copleșiți de propriile probleme.
În relații, se manifestă prin:
nevoie intensă de validare,
teamă constantă de respingere,
hipervigilență față de schimbările partenerului,
dificultăți în stabilirea limitelor,
gelozie crescută și comportamente de control,
tendința de a se pierde pe sine pentru a păstra relația.
3.Atașamentul evitant – teama de vulnerabilitate
Atașamentul evitant apare atunci când exprimarea emoțiilor a fost descurajată, ignorată sau ridiculizată. Copilul învață că a avea nevoie de cineva este periculos sau inutil.
În relații, atașamentul evitant se manifestă prin:
dificultăți în exprimarea emoțiilor,
retragere atunci când relația devine profundă,
accent excesiv pe independență,
disconfort față de nevoile emoționale ale partenerului,
minimalizarea importanței intimității,
fugă de conflict sau de conversații emoționale.
Acești oameni par puternici și autonomi, dar adesea sunt profund deconectați de propriile nevoi emoționale.
4.Atașamentul dezorganizat – confuzia dintre apropiere și teamă
Atașamentul dezorganizat este cel mai complex și apare frecvent în contextul traumei, abuzului sau al mediilor profund haotice. Figura de atașament a fost simultan sursă de protecție și de pericol.
Se manifestă prin:
dorință intensă de apropiere combinată cu frică,
comportamente contradictorii,
dificultăți majore de reglare emoțională,
relații intense, instabile și dramatice,
teamă profundă de intimitate și abandon simultan.
Acești oameni trăiesc adesea relațiile ca pe un câmp de luptă emoțional.
Cum poți rupe ciclul relațiilor repetitive
Conștientizarea este primul pas
Observă-ți tiparele fără auto-judecată:
Ce tip de partener aleg frecvent?
Ce emoții dominante apar în relații?
Ce fac atunci când mă simt amenințat emoțional?
Terapia – un spațiu de rescriere a hărților emoționale
Stilurile de atașament nu sunt sentințe definitive. Terapia focalizată pe atașament oferă o relație corectivă, sigură, în care creierul poate învăța că apropierea nu este periculoasă.
Autoreglarea emoțională
A învăța să-ți reglezi emoțiile fără a depinde exclusiv de partener este esențial pentru relații mature. Practici precum mindfulness, jurnalul emoțional și respirația conștientă sunt instrumente reale de vindecare.
Alegerea conștientă
Întreabă-te:
mă simt atras pentru că această relație este sănătoasă?
sau pentru că îmi activează o rană veche?
Comunicarea autentică
Vulnerabilitatea exprimată conștient creează siguranță. Relațiile sănătoase nu cer perfecțiune, ci prezență emoțională.
Speranța schimbării
Cercetările arată că aproximativ 25% dintre adulți își modifică stilul de atașament de-a lungul vieții, prin relații sigure și terapie.
Relațiile tale nu trebuie să fie prizoniere ale trecutului.
Cu conștientizare, sprijin și muncă emoțională, poți construi relații bazate pe siguranță, respect și conexiune autentică.
Nu ești defect.
Ești doar fidel hărții tale emoționale.
Iar hărțile pot fi rescrise.
Lucrez cu cupluri folosind Terapia Focalizată pe Emoții (EFT)
Psihoterapeut Alina Blagoi
📞 0730 587 458
Dacă ai nevoie de un spațiu sigur în care să fii ascultat(ă) și să înțelegi ce se întâmplă între voi, sunt aici pentru tine.
Articole recomandate:
Cum se vindecă rupturile într-un cuplu prin siguranță emoțională, atașament și reconectare
Atașamentul sigur: fundamentul relațiilor sănătoase și împlinite
• Serviciile de psihoterapie sunt oferite în cabinet și online de Alina Blăgoi, psiholog clinician și psihoterapeut EFT.
• Informațiile de pe site au scop educativ și nu înlocuiesc evaluarea sau intervenția terapeutică individuală.
• Conținutul este actualizat periodic, în acord cu cele mai recente practici din psihologia clinică și terapia de cuplu.