Cum procesează creierul unui evitant emoțiile iubirii?
⛔Dragostea ar trebui să fie un spațiu de siguranță, de căldură și de apropiere. Dar pentru o persoană cu stil de atașament evitant, iubirea nu se simte întotdeauna ca un loc sigur.
❗În creierul lor, iubirea este adesea un paradox: în același timp dorită și temută, căutată și respinsă.
🔍 Ce se întâmplă în creierul evitantului
Cercetările în neuroștiințe și psihologia atașamentului (Bowlby, Ainsworth; Mikulincer & Shaver, 2007) arată că persoanele cu atașament evitant au dezvoltat mecanisme de dezactivare a sistemului de atașament.
📌 Pe scurt, asta înseamnă că atunci când iubirea devine prea intensă sau cere vulnerabilitate, creierul lor:
activează cortexul prefrontal – partea responsabilă cu raționalizarea și controlul;
inhibă amigdala – zona asociată cu frica, emoția și răspunsurile afective;
reduce contactul cu propriile emoții, pentru a nu fi copleșiți.
Rezultatul? Dragostea este procesată mai mult prin rațiune decât prin inimă.
❄️ Cum se simte iubirea pentru un evitant
🟣 Siguranța se transformă în amenințare. Atunci când cineva devine prea apropiat, creierul evitantului interpretează intimitatea ca pe un risc de pierdere a libertății.
🟣 Apropierea activează frica. În loc să fie liniștitor, contactul emoțional intens declanșează senzația de presiune. Evitantul simte că trebuie să fugă pentru a respira.
🟣 Dragostea este dozată. Pot trăi momente intense – gesturi tandre, confesiuni, apropiere – dar urmate de retrageri bruște. Este modul lor de a regla nivelul de vulnerabilitate.
🌪️ Paradoxul iubirii în creierul evitantului
Persoanele evitante trăiesc iubirea într-o formă paradoxală:
💔 își doresc conexiune, dar se tem de ea;
💔 iubesc, dar nu știu să arate;
💔 simt, dar își reprimă emoțiile pentru a nu fi răniți.
Sue Johnson, fondatoarea terapiei EFT, descrie acest tipar ca pe un „dans al distanței”: atunci când partenerul se apropie, evitantul face un pas înapoi. Nu pentru că nu i-ar păsa, ci pentru că iubirea reactivează vechi răni de respingere și neglijare.
🌱 Cum poate fi schimbată această percepție
✔️ Pentru evitant: învățarea exprimării treptate a emoțiilor și recunoașterea propriei vulnerabilități sunt pași esențiali spre o iubire mai sănătoasă.
✔️ Pentru partenerul lor: înțelegerea faptului că răceala nu este lipsă de sentimente, ci un mecanism de protecție, poate aduce mai multă răbdare și claritate.
✔️ Pentru cuplu: terapia EFT ajută la restructurarea dansului relațional, transformând fuga și frica în siguranță și conectare.
✨ Concluzie
În creierul unei persoane evitante, iubirea este procesată mai mult ca o ecuație logică decât ca un flux natural de emoții. Dar sub această armură rațională se află aceeași nevoie umană universală: dorința de a fi văzut, de a fi iubit și de a aparține.
💡 Când evitantul învață să se lase atins de propria vulnerabilitate, iubirea poate înceta să fie o amenințare și poate deveni, în sfârșit, un loc de siguranță.
🌿 Psihoterapeut Alina Blagoi