Cum poți vindeca atașamentul nesigur la copii?
Semnele atașamentului anxios-evitant la copii
Atașamentul nesigur este un stil de atașament care se formează în copilărie, ca răspuns la relații inconsecvente, disfuncționale sau imprevizibile cu îngrijitorii primari.
Acest stil nu este „alegerea” copilului, ci un mecanism de adaptare dezvoltat pentru a supraviețui emoțional într-un mediu nesigur.
Experimentul „Strange Situation” al psihologului Mary Ainsworth a fost esențial pentru identificarea acestor stiluri, oferind o imagine clară asupra modului în care copiii răspund la separare și reîntâlnire cu părintele.
Comportamentele de atașament reflectă:
strategii de coping emoțional
credințe formate despre disponibilitatea și receptivitatea îngrijitorilor
moduri în care copilul încearcă să mențină conexiunea și siguranța
Semnele atașamentului anxios-ambivalent la copii
Hiperactivarea sistemului de atașament – copilul caută obsesiv apropierea și atenția adultului
Anxietate intensă la separare, urmată de dificultăți la reunire
Ambivalență – vrea apropiere, dar evită alinarea, din cauza experiențelor contradictorii
Sensibilitate exagerată la emoțiile îngrijitorului
Reticență în explorare și preferința pentru proximitate
Monitorizare constantă a prezenței adultului
Dereglare emoțională – reacții disproporționate de furie sau tristețe
Dificultăți în adaptarea la tranziții (școală, mutări etc.)
Semnele atașamentului anxios-evitant la copii
Subactivarea sistemului de atașament – detașare emoțională față de adult
Lipsa aparentă a suferinței la separare
Independență prematură și evitarea solicitării de sprijin
Refuzul intimității fizice (îmbrățișări, alinare)
Suprimarea emoțiilor – pare „rece” sau „indiferent”
Tendință spre solitudine
Dificultăți în jocul cu alți copii
Fațadă de calm – ascunde suferința interioară
Semnele atașamentului dezorganizat la copii
Comportamente contradictorii – apropiere urmată de retragere
Frică față de îngrijitor – reacții de tresărire, evitarea contactului
Răspunsuri „înghețate” în situații stresante
Dereglare emoțională severă – reacții extreme și aparent inexplicabile
Agresivitate – față de adulți sau alți copii
Inconsistență în comportament – pasivitate și agresivitate alternante
Hipervigilență – în alertă constantă pentru a detecta amenințări
Auto-liniștire – gesturi repetitive precum balansatul sau suptul degetului
Consecințele atașamentului nesigur
Fără sprijin specializat, aceste tipare pot persista în viața adultă și se pot manifesta astfel:
stima de sine scăzută
dificultăți în stabilirea încrederii
probleme de reglare emoțională
relații romantice sau profesionale instabile
nevoia permanentă de aprobare sau, dimpotrivă, tendința de a evita
conexiunea emoțională
Speranța vine prin sprijin și intervenție
Copiii pot învăța să dezvolte un stil de atașament sigur, dacă sunt susținuți prin:
prezență empatică și predictibilă
intervenție timpurie (terapie individuală sau de familie)
modele sănătoase de reglare emoțională
conexiuni sigure și reparatoare
Cum poți vindeca atașamentul nesigur la copii?
Vindecarea atașamentului nesigur începe cu construirea unui mediu sigur, previzibil și plin de afecțiune – un spațiu în care copilul să se simtă văzut, auzit și protejat.
Această transformare necesită prezență conștientă, consecvență emoțională și disponibilitatea adultului de a deveni o bază sigură în viața copilului.
10 Pași esențiali pentru a construi un atașament mai sigur
1. Creează un mediu sigur și previzibil
Stabilește rutine zilnice clare
Fii consecvent în promisiuni și comportamente
Asigură-te că regulile sunt simple și ușor de înțeles
2. Răspunde sensibil la nevoile emoționale
Ascultă activ, fără a întrerupe
Validează emoțiile: „E în regulă să fii trist, sunt aici cu tine”
Fii prezent și oferă confort prompt în momente dificile
3. Încurajează comunicarea deschisă și empatică
Creează spațiu pentru exprimarea liberă a emoțiilor
Evită minimalizarea sau judecata
Sprijină verbal și non-verbal prin contact vizual și ton calm
4. Susține explorarea în siguranță
Lasă copilul să exploreze, știind că te are ca sprijin
Fii o bază sigură la care se poate întoarce oricând
Oferă libertate controlată și susținere afectivă
5. Creează experiențe pozitive de conectare
Petrece timp de calitate: joacă, povești, activități comune
Exprimă afecțiunea prin îmbrățișări, mângâieri, zâmbete
Fii prezent cu toată atenția ta
6. Repară tiparele din trecut
Recunoaște greșelile și asumă-le: „Îmi pare rău, data viitoare voi fi mai atent”
Reconectează-te după un conflict prin gesturi de apropiere
Arată copilului că relațiile pot fi reparate
7. Sprijină autoreglarea emoțională
Modelează tu un comportament sănătos în fața emoțiilor
Exersați împreună tehnici de calmare (respirație, pauză)
Vorbiți despre emoții și învățați să le numiți
8. Construiește încrederea prin consecvență
Răspunde cu răbdare, chiar și la comportamente dificile
Nu folosi tăcerea sau distanțarea ca pedeapsă
Menține relația caldă și predictibilă
9. Ajută-l să înțeleagă relațiile sănătoase
Fii un model de respect și empatie în interacțiunile tale
Vorbiți despre ce înseamnă încrederea și susținerea reciprocă
Normalizează conflictele gestionate cu respect
10. Apelează la sprijin specializat, dacă este necesar
Dacă stilul de atașament nesigur persistă, un terapeut specializat în atașament poate ajuta la:
identificarea rădăcinilor dificultăților emoționale
restructurarea relației părinte-copil
dezvoltarea unui stil de atașament mai sigur și sănătos
Atașamentul nesigur nu este o sentință pe viață
Prin iubire, răbdare și intervenție conștientă, un copil poate învăța să aibă încredere, să se regleze emoțional și să construiască relații echilibrate în viitor.
Fiecare moment de conectare autentică vindecă puțin câte puțin.
✨ Să vă fie cu folos,
Psihoterapeut Alina Blăgoi
• Serviciile de psihoterapie sunt oferite în cabinet și online de Alina Blagoi, psiholog clinician și psihoterapeut EFT.
• Informațiile de pe site au scop educativ și nu înlocuiesc evaluarea sau intervenția terapeutică individuală.
• Conținutul este actualizat periodic, în acord cu cele mai recente practici din psihologia clinică și terapia de cuplu.