
Atașamentul nesigur este un stil de atașament care se formează în copilărie, ca răspuns la relații inconsecvente, disfuncționale sau imprevizibile cu îngrijitorii primari.
Acest stil nu este „alegerea” copilului, ci un mecanism de adaptare dezvoltat pentru a supraviețui emoțional într-un mediu nesigur.
🔍 Experimentul „Strange Situation” al psihologului Mary Ainsworth a fost esențial pentru identificarea acestor stiluri, oferind o imagine clară asupra modului în care copiii răspund la separare și reîntâlnire cu părintele.
🧩 Comportamentele de atașament reflectă:
🟢 strategii de coping emoțional
🟠 credințe formate despre disponibilitatea și receptivitatea îngrijitorilor
🔵 moduri în care copilul încearcă să mențină conexiunea și siguranța
💛 Semnele atașamentului anxios-ambivalent la copii
🔸 Hiperactivarea sistemului de atașament – copilul caută obsesiv apropierea și atenția adultului
🔸 Anxietate intensă la separare, urmată de dificultăți la reunire
🔸 Ambivalență – vrea apropiere, dar evită alinarea, din cauza experiențelor contradictorii
🔸 Sensibilitate exagerată la emoțiile îngrijitorului
🔸 Reticență în explorare și preferința pentru proximitate
🔸 Monitorizare constantă a prezenței adultului
🔸 Dereglare emoțională – reacții disproporționate de furie sau tristețe
🔸 Dificultăți în adaptarea la tranziții (școală, mutări etc.)
💙 Semnele atașamentului anxios-evitant la copii
🔹 Subactivarea sistemului de atașament – detașare emoțională față de adult
🔹 Lipsa aparentă a suferinței la separare
🔹 Independență prematură și evitarea solicitării de sprijin
🔹 Refuzul intimității fizice (îmbrățișări, alinare)
🔹 Suprimarea emoțiilor – pare „rece” sau „indiferent”
🔹 Tendință spre solitudine
🔹 Dificultăți în jocul cu alți copii
🔹 Fațadă de calm – ascunde suferința interioară
🖤 Semnele atașamentului dezorganizat la copii
⚫ Comportamente contradictorii – apropiere urmată de retragere
⚫ Frică față de îngrijitor – reacții de tresărire, evitarea contactului
⚫ Răspunsuri „înghețate” în situații stresante
⚫ Dereglare emoțională severă – reacții extreme și aparent inexplicabile
⚫ Agresivitate – față de adulți sau alți copii
⚫ Inconsistență în comportament – pasivitate și agresivitate alternante
⚫ Hipervigilență – în alertă constantă pentru a detecta amenințări
⚫ Auto-liniștire – gesturi repetitive precum balansatul sau suptul degetului
📉 Consecințele atașamentului nesigur
Fără sprijin specializat, aceste tipare pot persista în viața adultă și se pot manifesta astfel:
🔺 stima de sine scăzută
🔺 dificultăți în stabilirea încrederii
🔺 probleme de reglare emoțională
🔺 relații romantice sau profesionale instabile
🔺 nevoia permanentă de aprobare sau, dimpotrivă, tendința de a evita conexiunea emoțională
🌱 Speranța vine prin sprijin și intervenție
Copiii pot învăța să dezvolte un stil de atașament sigur, dacă sunt susținuți prin:
🟢 prezență empatică și predictibilă
🟢 intervenție timpurie (terapie individuală sau de familie)
🟢 modele sănătoase de reglare emoțională
🟢 conexiuni sigure și reparatoare
🧠 Cum poți vindeca atașamentul nesigur la copii?
Vindecarea atașamentului nesigur începe cu construirea unui mediu sigur, previzibil și plin de afecțiune – un spațiu în care copilul să se simtă văzut, auzit și protejat.
Această transformare necesită prezență conștientă, consecvență emoțională și disponibilitatea adultului de a deveni o bază sigură în viața copilului.
🔟 Pași esențiali pentru a construi un atașament mai sigur
🟢 1. Creează un mediu sigur și previzibil
🔸 Stabilește rutine zilnice clare
🔸 Fii consecvent în promisiuni și comportamente
🔸 Asigură-te că regulile sunt simple și ușor de înțeles
🟠 2. Răspunde sensibil la nevoile emoționale
🔸 Ascultă activ, fără a întrerupe
🔸 Validează emoțiile: „E în regulă să fii trist, sunt aici cu tine”
🔸 Fii prezent și oferă confort prompt în momente dificile
🔵 3. Încurajează comunicarea deschisă și empatică
🔸 Creează spațiu pentru exprimarea liberă a emoțiilor
🔸 Evită minimalizarea sau judecata
🔸 Sprijină verbal și non-verbal prin contact vizual și ton calm
🟢 4. Susține explorarea în siguranță
🔸 Lasă copilul să exploreze, știind că te are ca sprijin
🔸 Fii o bază sigură la care se poate întoarce oricând
🔸 Oferă libertate controlată și susținere afectivă
🟠 5. Creează experiențe pozitive de conectare
🔸 Petrece timp de calitate: joacă, povești, activități comune
🔸 Exprimă afecțiunea prin îmbrățișări, mângâieri, zâmbete
🔸 Fii prezent cu toată atenția ta
🔵 6. Repară tiparele din trecut
🔸 Recunoaște greșelile și asumă-le: „Îmi pare rău, data viitoare voi fi mai atent”
🔸 Reconectează-te după un conflict prin gesturi de apropiere
🔸 Arată copilului că relațiile pot fi reparate
🟢 7. Sprijină autoreglarea emoțională
🔸 Modelează tu un comportament sănătos în fața emoțiilor
🔸 Exersați împreună tehnici de calmare (respirație, pauză)
🔸 Vorbiți despre emoții și învățați să le numiți
🟠 8. Construiește încrederea prin consecvență
🔸 Răspunde cu răbdare, chiar și la comportamente dificile
🔸 Nu folosi tăcerea sau distanțarea ca pedeapsă
🔸 Menține relația caldă și predictibilă
🔵 9. Ajută-l să înțeleagă relațiile sănătoase
🔸 Fii un model de respect și empatie în interacțiunile tale
🔸 Vorbiți despre ce înseamnă încrederea și susținerea reciprocă
🔸 Normalizează conflictele gestionate cu respect
🟣 10. Apelează la sprijin specializat, dacă este necesar
Dacă stilul de atașament nesigur persistă, un terapeut specializat în atașament poate ajuta la:
🔹 identificarea rădăcinilor dificultăților emoționale
🔹 restructurarea relației părinte-copil
🔹 dezvoltarea unui stil de atașament mai sigur și sănătos
💛 Atașamentul nesigur nu este o sentință pe viață
Prin iubire, răbdare și intervenție conștientă, un copil poate învăța să aibă încredere, să se regleze emoțional și să construiască relații echilibrate în viitor.
Fiecare moment de conectare autentică vindecă puțin câte puțin.
✨ Să vă fie cu folos,
Psihoterapeut Alina Blăgoi