Cum învățăm să construim împreună o terapie a încrederii
De la teamă și neînțelegere, la cooperare și transparență în cuplu
🍁Când un cuplu ajunge în terapie, nu vin doar două persoane care se ceartă sau se simt deconectate.
💔Vin două lumi emoționale care, la un moment dat, au încetat să se mai simtă în siguranță una lângă cealaltă.
✨În cabinet, aceste lumi încep din nou să se întâlnească — timid, dar real.
🍃Când lucrez cu un cuplu, nu sunt doar observatorul lor. Fac parte, pentru o oră și un sfert, dintr-un sistem viu de emoții, frici și speranțe.
❗În acel spațiu, fiecare privire, tăcere sau oftat poartă un mesaj important.
🔹 Conectarea prin transparență: primul pas spre încredere
În terapie, transparența este una dintre cele mai delicate și puternice forme de conectare.
Uneori, în mijlocul unei conversații încărcate emoțional, aleg să fiu sinceră cu amândoi partenerii și spun:
💬 „Ca să fim pe aceeași pagină, simt că am mers mai adânc într-o parte astăzi. Aș vrea să aducem și cealaltă perspectivă în lumină.”
Această deschidere creează un spațiu de echilibru și încredere.
Partenerii simt că procesul este viu, autentic și sigur — că pot vorbi fără teamă și pot fi ascultați fără judecată.
Pentru mine, transparența este o formă de curaj.
Le arăt clienților mei că și eu pot greși, pot observa o dezechilibrare și pot alege să o aduc în lumină.
Pentru că vindecarea începe acolo unde adevărul e rostit cu blândețe.
🔹 Implicarea activă: când terapia devine un proces comun
În terapia de cuplu EFT, nu „fac terapie pentru ei”, ci învățăm să o construim împreună.
Îi invit pe parteneri să fie activi, conștienți, prezenți în procesul lor.
Le spun adesea:
💬 „Aceasta este o conversație pe care o aveți și acasă sau simțiți că aici descoperiți ceva nou?”
Prin astfel de întrebări, îi ajut să facă diferența între vechile tipare — discuțiile repetitive, defensive — și conversațiile noi, în care vulnerabilitatea este primită, nu pedepsită.
În momentul în care ambii parteneri încep să observe cum comunică și ce simt, terapia devine un laborator al relației lor.
Ei nu mai vin „să fie reparați”, ci să se înțeleagă — să învețe cum pot transforma distanța în apropiere.
🔹 Reflecția finală: momentul în care se așază liniștea
La finalul fiecărei ședințe, nu închid ușa brusc.
Întreb, cu grijă:
💬 „Cum va fi drumul spre casă după această ședință? Ce simțiți că luați cu voi?”
Această întrebare aparent simplă are o putere profundă: îi ajută să integreze experiența și să o ducă dincolo de spațiul terapeutic.
Nu vreau ca partenerii să plece confuzi, cu emoții neterminate. Vreau să plece conectați, mai aproape de ei înșiși și unul de celălalt.
Terapia nu se termină când se oprește cronometrul.
Se continuă pe drumul spre casă, în privirile schimbate, în liniștea care nu mai e rece, ci plină de sens.
🔹 O terapie a încrederii – o alianță între trei inimi
Pentru mine, împărtășirea acestei reflecții nu e doar un instrument terapeutic — este o formă de respect.
Un mod de a spune cu sinceritate:
💬 „Suntem împreună în procesul vostru. Eu nu decid pentru voi, ci merg alături de voi.”
Încrederea se naște acolo unde există transparență, echilibru și implicare.
Când cuplul simte că terapeutul este alături de amândoi, fără judecată, fără etichete, se poate relaxa.
Și din acea relaxare apare ceva nou:
🌿 claritate,
🌿 speranță,
🌿 și dorința de a construi din nou — dar altfel, mai profund, mai real.
💫 În concluzie
A construi o terapie a încrederii înseamnă a transforma fiecare sesiune într-un act comun de prezență și curaj.
E despre a fi acolo, împreună, în adevăr și vulnerabilitate.
Pentru că, la final, vindecarea unei relații nu se face prin tehnici, ci prin întâlnirea autentică dintre trei inimi: două care se caută și una care le ghidează spre lumină.
Îți mulțumesc încă o dată pentru că alegi să citești și să fii aici. 🙏
Psihoterapeut Alina Blăgoi