Ce îți spune vocea din tine?
Despre stima de sine și începutul unei vindecări
❗În fiecare dintre noi există o voce interioară care, în tăcere sau uneori cu forță, ne spune cine suntem și cât valorăm.
❗Această voce – stima de sine – ne modelează viața mai mult decât ne dăm seama. Ne influențează modul în care iubim. Modul în care visăm.
❗Modul în care luptăm pentru ceva sau renunțăm la noi înșine.
✨ Când această voce este blândă și încurajatoare, simțim că merităm locul nostru în lume.
👉Ne permitem să iubim fără teamă.
👉Să greșim fără să ne condamnăm.
👉Să visăm fără să ne autocenzurăm.
❗Dar alteori, acea voce devine aspră. Critică. Tăioasă.
👉Ne spune, uneori zilnic, că nu suntem suficienți.
👉Că nu merităm. Că trebuie să tăcem. Să nu deranjăm.
👉Să ne mulțumim cu mai puțin.
🌫️ Stima de sine scăzută nu țipă. Nu e dramatică.
Ea șoptește. Încet. În gânduri de autoînvinuire, în neîncredere, în rușine purtată în tăcere.
Astăzi te invit într-o călătorie de conștientizare.
🔍 Să ne uităm cu sinceritate la noi:
— Cum recunoaștem semnele unei stime de sine rănite?
— Cum o simțim în gesturi, în reacții, în gânduri pe care le repetăm fără să le mai punem sub semnul întrebării?
Și poate cel mai important:
💫 Cum putem începe, cu blândețe, să ne reîmprietenim cu noi înșine?
Hai să descoperim împreună.
Un pas. O emoție. O alegere mai conștientă.
🔎 Cum recunoști o stimă de sine rănită?
Stima de sine scăzută nu se arată mereu în mod evident.
Adesea, ea se strecoară în viața noastră în forme subtile: în modul în care vorbim cu noi înșine, în relațiile pe care le alegem, în visurile la care renunțăm înainte măcar să le încercăm.
Iată câteva semne care pot indica o stimă de sine fragilă:
🟢 Gânduri negative și autocritică permanentă
Îți spui adesea că nu ești suficient(ă), că nu meriți, că nu ești „destul” – destul de bun, destul de deștept, destul de iubibil.
Această voce interioară critică devine o lentilă prin care privești tot ce faci.
🟠 Sentimente de tristețe, rușine, furie sau anxietate
O stimă de sine scăzută este adesea însoțită de emoții intense:
tristețe adâncă, rușine pentru cine ești, furie reținută sau o anxietate constantă că nu vei fi niciodată „acceptat(ă)” cu adevărat.
🔵 Tendința de a te învinovăți excesiv
Chiar și atunci când circumstanțele sunt în afara controlului tău, îți asumi întreaga vină.
Crezi, în adâncul sufletului, că eșecurile sunt o dovadă a propriei insuficiențe.
🟣 Glume negative despre tine
Poate că, pentru a masca durerea, folosești umorul autoironic.
Dar fiecare glumă despre cât de „incompetent(ă)” sau „nepotrivit(ă)” ești sapă încă puțin în propria ta valoare.
⚫ Minimalizarea succeselor, accentuarea greșelilor
Chiar și atunci când reușești, găsești modalități de a micșora acele realizări: „A fost noroc” sau „Nu e mare lucru”.
Între timp, orice greșeală, oricât de mică, devine o dovadă că nu ești destul.
🟤 Frica de provocări și evitarea oportunităților
Îți este greu să accepți provocări sau să îți asumi riscuri sănătoase, de teama că vei eșua și vei confirma convingerile negative despre tine.
🔺 Dificultatea de a accepta complimente
Când cineva îți oferă un compliment sincer, îl respingi, îl minimalizezi sau te simți inconfortabil.
În adâncul tău, poate crezi că nu meriți acea apreciere.
🔻 Hipersensibilitate la critică
Orice critică, chiar și bine intenționată, este percepută ca o amenințare.
Rănile vechi ale respingerii se reactivează, iar sistemul tău emoțional intră în alertă.
🌱 Ce putem face pentru a ne reconstrui stima de sine?
Stima de sine nu se repară peste noapte.
Este un drum care cere blândețe, răbdare și, mai ales, o alegere conștientă de a deveni propriul tău aliat, nu cel mai aspru critic.
Câteva pași de început:
🔹 Observă-ți vocea interioară. Cine vorbește în tine? Este vocea iubirii sau a fricii?
🔹 Practică auto-compasiunea. Nu te judeca pentru judecățile pe care le-ai învățat. Învață să le înțelegi.
🔹 Primește complimentele cu un simplu „Mulțumesc”. Permite-le să ajungă la tine.
🔹 Cultivă relații în care ești văzut(ă), valorizat(ă) și respectat(ă).
🔹 Caută sprijin terapeutic, dacă simți că aceste răni au nevoie de un spațiu sigur pentru a fi vindecate.
🌿 Exercițiu terapeutic: Reconstruiește-ți vocea interioară
Astăzi, te invit să faci un mic pas spre tine.
Un pas care să aducă lumină acolo unde poate, de prea mult timp, a fost critică sau tăcere.
Închide ochii pentru câteva secunde.
Respiră adânc.
Apoi ia un pix și o foaie sau deschide o notiță pe telefon.
Răspunde la aceste întrebări, fără să judeci, fără să te corectezi:
✍️ Scrie 3 lucruri pe care le apreciezi la tine.
Nu trebuie să fie mărețe. Pot fi lucruri simple, autentice, cum ar fi:
„Îmi place cum îi ascult pe cei dragi când au nevoie.”
„Îmi place răbdarea mea.”
„Îmi place curajul meu de a continua, chiar și atunci când îmi este greu.”
✍️ Scrie 2 momente recente în care ai fost mândru(ă) de tine.
Poate ai spus „nu” când altădată ai fi acceptat.
Poate ai avut grijă de tine într-o zi în care era mai ușor să te ignori.
Poate ai cerut ajutor.
Oricât de mic ți s-ar părea acel moment, notează-l.
✍️ Scrie 1 lucru pe care vrei să ți-l spui mai des.
Alege o afirmație de susținere pe care să o repeți când vocea critică încearcă să se facă auzită.
De exemplu:
💬 „Sunt suficient(ă) exact așa cum sunt.”
💬 „Greșelile mele nu îmi definesc valoarea.”
💬 „Am dreptul să fiu blând(ă) cu mine.”
🌸 Ritual zilnic:
Recitește lista ta în fiecare dimineață sau ori de câte ori ai nevoie să-ți reamintești cine ești dincolo de frică sau îndoială.
✨ În fiecare zi în care alegi să fii blând(ă) cu tine, vindeci câte o bucățică din povestea ta.
🌸Concluzia
Nu ești suma greșelilor tale.
Nu ești vocile care te-au rănit în trecut.
Nu ești rușinea, frica sau îndoiala.
Ești mult mai mult decât atât.
Ești un suflet care merită iubire, încredere și o viață trăită cu autenticitate.
Iar drumul spre tine începe cu un pas mic:
🌿 să îți asculți vocea interioară și să alegi, zi după zi, să o vindeci cu blândețe.
✨ Să vă fie cu folos,
Psihoterapeut Alina Blăgoi