Siguranța emoțională nu se vede din exterior. Nu este o chestiune de circumstanțe. Poți fi într-o relație stabilă, cu un om de încredere, și totuși să nu te simți în siguranță. La fel cum poți fi într-o conversație de zece minute cu un străin și să simți, brusc, că poți spune ceva adevărat.
Atunci când lucrez cu cupluri sau cu oameni în terapia individuală, una dintre întrebările pe care le pun destul de devreme este aceasta: Există cineva în viața ta cu care te simți în siguranță?
Uneori răspunsul vine imediat. Alteori apare o tăcere lungă. Iar în acea tăcere există deja un răspuns.
În terapia EFT, siguranța emoțională are o definiție precisă. Dincolo de definiții, însă, în cabinet am învățat să o recunosc după felul în care arată în viața de zi cu zi: în gesturi mici, în momente aparent obișnuite, în lucruri pe care oamenii le descriu fără să le numească astfel.
Să te simți în siguranță cu cineva înseamnă:
• să poți termina o propoziție fără să o cenzurezi înainte de a o începe.
• să poți fi prost dispus fără să simți că trebuie să explici de ce sau să îți ceri scuze pentru că ești om.
• să poți spune „nu știu” fără teama că vei pierde respectul sau iubirea celuilalt.
• să poți plânge — nu din cauza lui și nici pentru a-l impresiona, ci pur și simplu pentru că simți ceva, iar el este acolo.
• să poți spune „Mi-e frică”, fără să aștepți imediat o soluție sau un sfat.
• să simți că tăcerea dintre voi nu trebuie umplută.
• să poți greși și să știi, înainte ca celălalt să spună ceva, că nu vei fi abandonat pentru asta.
• să nu te întrebi, după ce ai spus ceva important, dacă ai spus prea mult.
Mulți oameni nu au trăit niciodată această experiență. Nici în copilărie, nici în relațiile lor de adult. Au cunoscut aprobarea condiționată, afecțiunea care trebuia câștigată, prezența fizică fără prezență emoțională.
Și au ajuns să creadă, fără să își dea seama, că siguranța nu este ceva la care au dreptul. Sau că, pur și simplu, nu există.
Iar atunci când întâlnesc, în sfârșit, o relație în care s-ar putea simți în siguranță, uneori nici măcar nu o recunosc.
Liniștea li se pare suspectă.
Absența urgenței li se pare plictisitoare.
Predictibilitatea li se pare lipsită de pasiune.
Au învățat să confunde intensitatea cu iubirea. Și liniștea cu absența.
Siguranța emoțională nu înseamnă că relația este perfectă. Înseamnă că imperfecțiunile ei nu te sperie.
Nu înseamnă că nu vă certați. Înseamnă că, în mijlocul conflictului, știi că vă veți regăsi.
Nu înseamnă că ești mereu înțeles perfect. Înseamnă că efortul de a te înțelege este real, constant și sincer.
Mă întreb uneori câți oameni au măcar o singură persoană în viața lor alături de care se simt cu adevărat în siguranță.
Una singură.
Nu neapărat un partener. Poate fi un prieten, un frate, un părinte sau un terapeut.
Și mă întreb câți nu au pe nimeni.
Dacă te regăsești în a doua categorie, nu este o condamnare.
Este un punct de plecare.
Există cineva în viața ta alături de care te simți cu adevărat în siguranță? Știi să recunoști acest sentiment?
Scrie-mi.
Cu drag,
Alina