Atașamentul sigur: fundamentul relațiilor sănătoase și împlinite
Cum să dezvolți un atașament sigur ca adult: stiluri de atașament și vindecare prin EFT
Îți dorești să dezvolți un atașament sigur ca adult?
Dacă răspunsul tău este „da”, e posibil să te afli chiar la începutul unuia dintre cele mai importante procese de transformare personală și relațională din viața ta.
Dezvoltarea unui atașament sigur nu este doar un concept teoretic, ci un proces real, susținut de cercetare, care îți poate aduce:
relații de cuplu mai stabile și mai previzibile,
un sentiment autentic de încredere în tine și în celălalt,
capacitatea de a fi prezent(ă) în relațiile tale, fără frica permanentă de respingere sau abandon.
Un atașament sigur la vârsta adultă nu înseamnă că nu vei mai simți teamă, rușine sau vulnerabilitate, ci că vei putea să le gestionezi într-un mod matur și conectat, atât cu tine, cât și cu partenerul tău.
Ce este atașamentul și de ce contează în viața adultă?
Stilul tău de atașament nu a apărut din neant. El s-a format în copilărie, în relație directă cu părinții sau îngrijitorii tăi principali, și continuă să fie modelat de:
relațiile de prietenie,
relațiile romantice,
experiențele profesionale,
procesele psihoterapeutice conștiente.
Din punct de vedere științific, teoria atașamentului, dezvoltată de John Bowlby și aprofundată de Mary Ainsworth, afirmă că oamenii sunt programați biologic să caute apropiere, protecție și conexiune emoțională.
Această nevoie de atașament sigur este la fel de fundamentală ca nevoia de hrană sau siguranță fizică.
Cercetările moderne, inclusiv cele din Terapia Focalizată pe Emoții (EFT), arată că, indiferent de stilul de atașament pe care l-ai dezvoltat în copilărie, poți dezvolta un atașament sigur ca adult.
Procesul nu este rapid, dar este posibil și profund vindecător.
De ce este greu să schimbi un atașament nesigur?
Schimbarea unui atașament nesigur (anxios, evitant sau dezorganizat) nu este simplă.
Tiparele emoționale sunt adânc înrădăcinate în sistemul nostru nervos și sunt activate rapid de amigdală – zona creierului responsabilă de emoțiile primare (frică, furie, panică).
Când un partener nu răspunde la mesaj, nu reacționează doar „mintea adultă”, ci și copilul interior care a simțit cândva abandon, respingere sau lipsă de siguranță.
Vestea bună este că neuroplasticitatea creierului îți permite să:
creezi noi asocieri emoționale,
înveți noi moduri de a te calma,
construiești relații în care sistemul tău nervos se simte în siguranță.
Cu sprijinul unui terapeut EFT, poți învăța să:
îți exprimi vulnerabilitatea fără rușine,
reglezi emoții intense (furie, panică, gelozie),
creezi relații bazate pe încredere, respect și conectare emoțională autentică.
Cercetătorul John Gottman arată că relațiile sigure se caracterizează printr-un raport de 5:1 între interacțiunile pozitive și cele negative, ceea ce explică de ce cuplurile cu atașament sigur sunt mult mai reziliente în fața conflictelor.
Principalele stiluri de atașament: unde te afli acum?
Teoria atașamentului identifică patru stiluri principale de atașament, fiecare cu propriile tipare emoționale și comportamentale. Stilurile de atașament nu sunt o „sentință pe viață”, ci pot evolua și se pot vindeca.
1. Atașamentul sigur
Atașamentul sigur se formează atunci când copilul:
primește atenție constantă și suficient de bună,
este consolat când plânge,
este văzut, valorizat și liniștit emoțional.
Mesajul interior devine:
„Sunt important(ă). Pot conta pe ceilalți. Lumea este un loc relativ sigur.”
Ca adult cu atașament sigur:
îți poți exprima emoțiile,
poți cere ajutor,
poți seta limite sănătoase,
poți sta în relație fără să te pierzi pe tine.
Exemplu într-un cuplu:
„Simt că ești puțin distant azi. Putem vorbi despre asta?”
O astfel de replică arată maturitate emoțională, prezență și deschidere.
Cercetările sugerează că aproximativ 50–60% dintre adulți au un stil de atașament sigur – iar în terapie, acest stil devine reper pentru dezvoltarea celorlalte tipare.
2. Atașamentul evitant
Atașamentul evitant apare frecvent când:
copilul este ignorat emoțional,
este ridiculizat sau respins când plânge,
vulnerabilitatea este considerată „slăbiciune”,
i se transmite mesajul: „Descurcă-te singur.”
Copilul învață că este mai sigur să nu simtă și să nu aibă nevoie de nimeni.
Ca adult cu atașament evitant este posibil să:
minimalizezi nevoia de apropiere („Nu am nevoie de nimeni”),
te retragi când apar conflicte,
simți disconfort în fața intimității,
folosești distanța ca mecanism de protecție.
De multe ori, mesajul interior este:
„Dacă mă apropii prea mult, voi suferi. E mai sigur să stau departe.”
Sue Johnson spune despre persoanele evitante:
„Evitanții poartă o armură în jurul inimii – nu pentru că nu simt, ci pentru că simt prea mult și nu au învățat cum să gestioneze acea intensitate.”
3. Atașamentul anxios
Atașamentul anxios se dezvoltă când îngrijitorii:
sunt uneori foarte afectuoși, alteori reci sau indisponibili,
trimit mesaje inconsistente („Te iubesc” / „Mă enervezi”),
folosesc retragerea iubirii ca formă de control.
Copilul crește cu ideea că iubirea poate dispărea oricând, iar singura lui „strategie de supraviețuire” este:
să fie mereu atent,
să se adapteze,
să „citească” orice schimbare de ton sau gest.
Ca adult cu atașament anxios, este posibil să:
cauți reasigurare constantă,
interpretezi tăcerea ca respingere,
trăiești o frică intensă de abandon,
devii hiper-implicat emoțional în relație.
Exemplu: dacă partenerul nu răspunde imediat la mesaj, mintea anxioasă poate crea scenarii: „Nu-i mai pasă”, „Face ceva greșit”, „Eu sunt problema”.
Gottman observă că:
„Sensibilitatea persoanelor cu atașament anxios, odată conținută și reglată, poate deveni un atu extraordinar de conectare în relație.”
4. Atașamentul dezorganizat
Atașamentul dezorganizat se formează adesea în context de:
abuz fizic sau emoțional,
neglijare severă,
medii imprevizibile și înfricoșătoare.
Copilul trăiește un paradox dureros:
„Persoana de la care caut protecție este și cea de care mi-e frică.”
Ca adult cu atașament dezorganizat poți:
oscila între apropriere intensă și retragere bruscă,
avea reacții emoționale imprevizibile,
lupta cu rușine, vinovăție, furie, panică,
trăi conflicte interioare puternice între dorința de iubire și frica de a fi rănit(ă).
Sue Johnson subliniază:
„Persoanele cu atașament dezorganizat nu au nevoie de judecată, ci de un spațiu sigur în care haosul interior să poată fi, în sfârșit, conținut și reorganizat.”
Cum poți dezvolta un atașament sigur ca adult?
Transformarea unui atașament nesigur într-un atașament sigur la vârsta adultă este un proces care implică:
conștientizare,
experiențe emoționale noi,
corecții relaționale,
sprijin terapeutic.
În Terapia Focalizată pe Emoții (EFT), procesul se desfășoară în trei etape mari:
1. De-escaladarea conflictelor
Identificarea ciclului negativ (de exemplu, urmărire–retragere).
Înțelegerea emoțiilor primare din spatele reacțiilor.
Conștientizarea faptului că „inamicul” nu este partenerul, ci ciclul dintre voi.
2. Restructurarea interacțiunilor
În această etapă, începi să îți exprimi vulnerabilitatea în mod direct, conștient și sigur:
„Mă simt speriat(ă) când te retragi și mi-e teamă că nu mai contez. Am nevoie să știu că ești aici pentru mine.”
Acest tip de comunicare creează momente cheie de atașament, în care mesajul devine: „Ești important(ă) pentru mine. Nu ești singur(ă) în emoțiile tale.”
3. Consolidarea conectării sigure
Se creează ritualuri noi de conectare,
Se întăresc mesajele de siguranță,
Se rescriu treptat schemele vechi de „iubire = pericol”.
Astfel, un atașament nesigur (anxios, evitant, dezorganizat) poate fi treptat transformat într-un atașament sigur, atât în cuplu, cât și în relația cu tine însuți(însăți).
Recomandări terapeutice pentru fiecare stil de atașament
Dacă ai un atașament evitant
Explorează cu blândețe fricile legate de apropiere.
Practică vulnerabilitatea în doze mici: un mesaj sincer, o frază despre cum te simți.
Lucrează să exprimi nevoile („Am nevoie de timp, dar nu te resping”).
Permite-ți să fii susținut(ă) – nu trebuie să faci totul singur(ă).
Dacă ai un atașament anxios
Creează rutine de auto-validare: „Sentimentele mele sunt reale și importante.”
Observă gândurile catastrofice și întreabă-te: „Este un fapt sau o teamă?”
Învață să tolerezi distanța sănătoasă: nu orice tăcere este abandon.
Înconjoară-te de oameni stabili, calzi, disponibili emoțional.
Dacă ai un atașament dezorganizat
Lucrează terapeutic pe traume și pe experiențe timpurii dureroase.
Învață tehnici de reglare emoțională (respirație, grounding, mindfulness).
Observă-ți răspunsurile extreme fără să te judeci.
Creează în viața ta relații în care îți este permis să fii vulnerabil(ă) fără a fi rănit(ă).
Pași practici spre un atașament mai sigur (pentru acasă)
Jurnal emoțional zilnic – notează 10–15 minute ce ai simțit în relațiile tale în acea zi.
Pauză conștientă în conflict – înainte să răspunzi, respiră adânc de 3 ori.
Ritual de conectare seara – 10 minute în care doar vorbiți despre „cum e inima ta azi?”.
Micro-momente de vulnerabilitate – spune o dată pe zi: „Acum m-am simțit trist(ă)/speriat(ă)/singur(ă).”
Toate acestea sunt moduri concrete de a antrena un atașament sigur ca adult.
Fă primul pas către un atașament sigur
Dacă îți dorești să înțelegi mai bine stilul tău de atașament și să construiești o viață emoțională mai stabilă, psihoterapia EFT poate fi spațiul sigur în care transformarea ta să înceapă cu adevărat.
Imaginează-ți cum ar fi:
să te simți în siguranță în relațiile tale,
să iubești fără frică,
să fii iubit(ă) fără condiții,
să știi că nu mai trebuie să te protejezi mereu de cel pe care îl iubești.
Siguranța emoțională nu este un „noroc”, ci un proces construit pas cu pas.
🔗 Articole recomandate:
• Serviciile de psihoterapie sunt oferite în cabinet și online de Alina Blăgoi, psiholog clinician și psihoterapeut EFT.
• Informațiile de pe site au scop educativ și nu înlocuiesc evaluarea sau intervenția terapeutică individuală.
• Conținutul este actualizat periodic, în acord cu cele mai recente practici din psihologia clinică și terapia de cuplu.