Ai avut vreodată curajul să te așezi lângă durerea ta și să o asculți?
🌊 Ai avut vreodată o zi în care simți că ți-e greu să respiri… dar nu din cauza aerului?
Poate din cauza unui nod în piept, a unei tristeți care nu are cuvinte, a unei furii care fierbe în tăcere, sau a unei singurătăți pe care n-ai știut niciodată cum s-o povestești.
Poate că, într-un moment de liniște, ai simțit că ceva din tine vrea să iasă la suprafață.
O emoție veche, neînțeleasă, netrăită până la capăt.
Și poate ai auzit — dintr-o carte, de la un terapeut sau de la cineva drag — sfatul blând:
„Stai cu emoțiile tale.”
Dar ce înseamnă asta cu adevărat?
Să stai cu frica, cu rușinea, cu dorul?
Să nu mai fugi?
Să nu mai explici?
Să nu mai lupți?
Este despre a rămâne acolo… cu tine.
În cel mai uman mod cu putință.
Și poate că tocmai aici începe vindecarea.
În Terapia Focalizată pe Emoții (EFT), nu fugim de durere și nici nu o disecăm mental. O întâlnim, cu inima deschisă. O recunoaștem ca pe o voce uitată a sufletului care încearcă să ne aducă acasă — înapoi la noi înșine.
💧 Ce înseamnă să „stai cu emoțiile tale”?
Este o întrebare care sperie și eliberează în același timp.
Să stai cu emoția nu înseamnă să te lași înghițit de ea.
Înseamnă să-i acorzi un spațiu sigur în tine.
Exact cum ai face cu un copil speriat: să nu-l alungi, ci să te așezi lângă el și să-i spui:
„Sunt aici. Poți să plângi. Te văd.”
Înseamnă:
să observi ce se întâmplă în tine, fără judecată.
să pui nume emoțiilor: frică, singurătate, rușine, dor.
să rămâi conectat(ă) la corpul tău, acolo unde locuiește durerea.
🧠 De ce este atât de important acest proces?
Pentru că emoțiile neexprimate nu dispar.
Se transformă: în tensiune, în anxietate, în reacții disproporționate, în boli sau în tăceri apăsătoare.
În spatele fiecărei reacții puternice, stă o emoție nespusă.
Și în spatele fiecărei emoții, se află o nevoie de atașament:
Am nevoie să fiu văzut.
Mi-e teamă că sunt singur(ă).
Vreau să știu că sunt important(ă) pentru tine.
Stând cu emoția, nu o amplifici. O onorezi. Iar din ascultare apare claritatea.
🔄 Ce facem, de obicei, în loc să simțim?
🚪 Fugim – în muncă, în mâncare, în telefon.
🧱 O închidem – „nu e mare lucru, am trecut prin mai rău”.
🗯 O proiectăm – pe partener, pe copil, pe lume.
Fuga de emoție este, de fapt, o formă de auto-abandon.
Ne lăsăm singuri exact când avem mai mare nevoie să fim ținuți.
🪞 Cum începi să stai cu emoția ta?
1. 🔎 Observă ce simți – nu ce gândești
Gândul: „Nu sunt suficient.”
Emoția: rușine, frică, gol interior.
Gândul: „M-a uitat din nou.”
Emoția: durere, sentiment de neimportanță.
🌱 Întreabă-te: Ce simt acum în corp? Unde este această senzație? Ce formă are?
2. 🌬 Rămâi prezent(ă) în corp
Pune mâna pe piept sau abdomen. Respiră acolo.
Spune-ți:
„Este în regulă să simt asta acum.”
„Nu fug. Nu mă resping.”
3. 🧘♀️ Dă un nume emoției
Când poți numi ce simți, creezi un cadru intern de siguranță.
Nu mai e haos. Devine ceva ce poți conține.
4. 🫂 Caută conexiune, nu explicație
Uneori, ai nevoie de cineva care să stea cu tine acolo, fără să te vindece.
Un terapeut EFT, un prieten empatic, un partener deschis.
Doar să ți se spună:
„Te cred. Sunt cu tine.”
Poate fi suficient ca să simți că nu mai ești singur(ă) cu ceea ce te doare.
💔 Durerea pe care o eviți… vrea să te apropie
În EFT învățăm că durerea nu vrea să te rănească.
Ea trage semnale pentru că ceva valoros a fost pierdut, ignorat, nespus.
🔹 Tristețea poate spune: „Ai pierdut ceva drag.”
🔹 Furia poate spune: „Ai fost rănit fără să fii apărat.”
🔹 Singurătatea poate spune: „Ai nevoie de atingere, de siguranță, de cineva care să rămână.”
Când rămâi acolo cu durerea, ea nu te rupe. Te revelează.
🌿 Cum ar fi să fii tu persoana care rămâne?
Să nu te mai abandonezi în mijlocul furtunii?
Să stai. Să respiri. Să spui:
„Da, doare. Dar sunt aici.”
„Nu fug de mine. Nu mă condamn. Mă conțin.”
🛠 Pași practici
🕯 1. Creează un spațiu ritualic
Lumânare. Muzică blândă. O pătură. Timp doar pentru tine.
💭 2. Pune-ți întrebări simple
Ce simt acum?
Ce parte din mine are nevoie să fie văzută?
Ce vrea emoția mea să-mi spună?
🤲 3. Ascultă fără grabă
Nu analiza. Nu corecta. Doar rămâi. Exact așa cum ai rămâne lângă un copil care plânge.
💬 În loc de încheiere
A sta cu emoțiile tale este un act de maturitate emoțională.
Este o formă de iubire de sine autentică.
Nu ca performanță. Ci ca prezență.
Este modul în care înveți, zi după zi, că poți fi sigur(ă) cu tine.
Că ești capabil(ă) să simți — și să rămâi întreg(ă).
🎧 Iar durerea?
Acea durere veche, poate nevăzută de ani de zile?
Când o asculți cu blândețe… se transformă în sens, în putere, în adevăr.
Cu blândețe, claritate și curaj,
Psihoterapeut Alina Blăgoi